⬆
obiecte subiective
„Cu cît are mai multe poveşti, cu atît e mai valoros“
„Un obiect are valoare în momentul în care are o poveste. Cu cît are mai multe poveşti, cu atît e mai valoros. Am mai povestit eu despre o doamnă care mi-a arătat, la un moment dat, un pat de alamă, zicîndu-mi: «Uite, în patul acesta m-a născut mama, am dormit toată viaţa în el şi o să mor în el.»“ (Irina Nicolau)
Ursul de lemn
Ca nomad, am învăţat să tratez obiectele cu scepticism şi să mă leg greu de ele. Aşa că, în momentul în care descopăr că un urs de lemn din casa părinţilor îmi trezeşte sentimente, sînt luată complet prin surprindere. Ursul cu pricina e nespectaculos. Cît o minge de tenis, cioplit din lemn maro-cenuşiu.
Inelul
Ne-am cam răcit în ultima vreme. Ea m-a „ajustat“ cu o foarfecă – chestionează, se pare, calitatea argintului meu. A făcut-o dintotdeauna – îmi spun eu, la nervi –, în timp ce am lăsat-o să se frigă. La propriu. I-a rămas o urmă urîtă pe inelarul de la dreapta, fiindcă eu m-am sucit, la momentul potrivit.
Cînd lucrurile se transformă în amintiri
La cei 104 ani ai săi, Medi Dinu, pictoriţă, vorbeşte cu tandreţe despre un scarabeu primit de la o prietenă şi rătăcit cine ştie cum. „E foarte penibil să vorbeşti de lucruri care îţi sînt foarte intime. Intimitatea între tine şi obiect trebuie să rămînă intimă!"
Biblia King James
M-a neliniştit totdeauna întrebarea „Ce ţi-ai lua cu tine pe o insulă pustie, dacă nu ai avea dreptul decît la un singur obiect?“ Am început, aproape involuntar, să mă pregătesc pentru această eventualitate. Pentru ce aş fi optat, dacă aş fi fost confruntat brusc – şi pe bune – cu o alegere şi mi s-ar fi cerut răspunsul imediat?
Singur acasă
La capătul patului sînt trei pungi de carton. Pe una dintre ele se afla o etichetă pe care scrie „Bucureşti“, pe alta scrie „Sfîrşit, work in progress“, iar pe ultima: „Vest/Est“. În bucătărie, într-o geantă roşie, stau – unele, peste altele – mere de diferite soiuri.
Lanseta
Îmi amintesc o vîrstă la care mă ataşam cumplit de obiecte: jucării, haine, caiete şi rechizite de şcoală, cadouri primite, suveniruri din călătorii, bilete de intare în diverse locuri, desene, tentative de jurnale, reviste etc. Mi-era greu să mă despart de ele, aşa că umpleau dulapurile şi sertarele.
Două caiete
Din motive greu de imaginat, viaţa de adult, pe care o visam în copilărie, trebuia să includă musai registre, dosare, coli de cerere şi caiete studenţeşti. De preferat unele cu spirală, ca să pot rupe foile mai estetic.
Casa mea e un templu al porcului
Orice obiect care are de-a face cu porcul mă umple de fericire. Cînd văd un rît desenat sau tirbuşonul cozii de purcel, îmi pierd minţile de entuziasm. Sînt fan porc pînă la moarte. Pe scurt, am un fetiş.
Sandale
Îmi luasem o pereche de sandale dintr-un Decathlon din Spania, pe vremea cînd magazinul nu exista la noi. Am aşteptat cu nerăbdare mica escapadă, printre articole sportive, m-am uitat pe net şi mi-am făcut din timp listă cu ce mi-ar plăcea să-mi iau;
"Am primit, la un moment dat, şi un craniu de călugăr" - interviu cu Aurelia MOCANU
Despre casa criticului de artă Aurelia Mocanu am auzit, de-a lungul timpului, tot felul de poveşti. N-am fost niciodată la ea, dar mi-am imaginat-o în fel şi chip, în funcţie de ochiul celui care mi-o povestea.
Sentimentali şi strîngători
Nimeni nu trăieşte fără obiecte. Toţi ne surprindem ataşîndu-ne mai mult de unele decît de altele. Sîntem sentimentali şi facem pasiuni pentru te miri ce. Răspunsurile primite la această anchetă stau mărturie.