Zburătorul

Publicat în Dilema Veche nr. 350 din 28 octombrie - 3 noiembrie 2010
Democraţia cititului jpeg

Ema îşi sărbătorise singură, în acea seară, cei 34 de ani. Două beri băute în faţa televizorului îi cam puseseră capac şi, cum vedea doi Tatulici, s-a hotărît să renunţe la a treia. Soţul ei sunase deja de la aeroport că avionul a aterizat, că e bine, că i-a adus cadou, că ajunge în cam cît face un taxi pînă-n centrul Bucureştiului. De aici, o tăietură brutală şi neaşteptată o desparte de realitate şi se trezeşte... 

Scuturată blînd de umăr de cineva: „Domnişoară, vă simţiţi bine?“ Lumina fermă a unei lanterne îi micşoră pînă la un punct – aproape invizibil – pupilele. Se ridică buimacă în capul oaselor şi apoi, uşurel, în şezut. Era la ea acasă, pe canapea, perdelele cu lalele galbene fluturau la geamurile larg deschise, televizorul mergea şi arunca umbre tremurătoare albastre pe haosul de pe măsuţa de cafea: pungi fremătătoare cu chipsuri, paharul cu bere trezită, telefonul mobil, scrumiera explodată de atîtea mucuri, cărţi, un Spiegel răsfoit pentru poze, că nu ştie germană. Vocea cu lanterna începuse să hîrîie ciudat, cu pocnete şi ţiuituri: „Care e situaţia?“, auzi destul de distinct. „Am găsit-o“ auzi, de data asta lacrimă, chiar lîngă ea. 

Cineva aprinse lumina. Poate chiar vocea. Sigur vocea, pentru că îl văzu. Un tip extraordinar de înalt obtura lumina crudă care dădea să intre violent în ochii ei obosiţi. Părea că are plete, tăiate drept, deasupra umerilor cumva. Umeri laţi. „Auoleu! Un zburător!“ îi trecu prin mintea filoloagă. Nu-l mai pomenise pe Heliade Rădulescu din liceu, poate. „Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate…“ se urni în mintea ei poemul. Tipul hîrîi şi pocni iar. Se întoarse şi stinse televizorul. Pe spatele lui lat stătea scris imens, portocaliu: POMPIERI. „Am găsit-o“, zice în walkie-talkie. „Dar nu-i nici o doamnă. Nu-i decît o domnişoară“. De afară explodă o voce cunoscută de data asta, cea a soţului: „Aia e, dom’le!“ 

Dezmeticită şi nu prea, Ema se ridică de pe canapea. Pompierul înalt şi frumos o întrebă calm şi amabil: „Sigur nu aveţi nimic? Ce s-a întîmplat exact?“ „Am adormit pur şi simplu“, zise jenată, trăgînd în jos din răsputeri de unicul tricou şi atît cu care era îmbrăcată. Pornită pe linia deschisă de amintirea heliado-rădulesciană, mintea îi juca feste în continuare şi avea chef de glume pentru că, în acele momente, şi-ar fi dorit cu ardoare să fie parte nu din „Zburătorul“ ci din „Miron şi frumoasa fără corp“. La gîndul ăsta apucă să zîmbească mînzeşte. Tîmp. „Bine domnişoară. Atunci plecăm. Să aveţi o seară bună.“ Pompierul venit pe geam se îndreptă de data asta spre uşă. Ema încercă ritualul obişnuit al bunei cuviinţe şi, în timp ce îl conducea spre ieşire, reuşi să îngaime: „Dar un suc nu vreţi?“ Zburătorul refuză politicos şi plecă cu tot cu casca strălucitoare cînd… 

„Ce făcuşi mă?“, o întrebă semi-amuzat soţul după ce se potoli toată agitaţia. Din faţa casei, pe care o luminaseră isteric girofarele albastre, plecaseră pe rînd Poliţia, SMURD-ul şi Pompierii. „Am sunat la uşă, continuă el, am sunat pe mobil, am sunat pe fix, am bătut cu pumnii. M-am speriat, că abia vorbisem cu tine. L-am sunat pe frati-tu. La unu noaptea.“ 

Pînă la urmă, bietul om a sunat la 112. Unde i s-a răspuns imediat. În cîteva minute soseau toate echipajele. Cei de la pompieri l-au întrebat cine e în casă. „Nevastă-mea şi un motan“, le răspunse omul. „Cîţi ani are?“ „A făcut azi 34“, veni răspunsul. (De aici aşteptările pompierilor că în casă era o doamnă, necum un soi de mîţă speriată în tricou. Mîţa adevărată se ascunsese definitiv sub canapele.) Omul şi-a cerut scuze la final poliţiştilor, pompierilor, celor de la SMURD. „Nu-i nici o problemă. Aţi făcut bine. Putea să fie ceva grav“, a venit răspunsul. La ultimele sondaje, pompierii ocupă primul loc în topul încrederii. Ema a văzut pe pielea ei de ce. Într-un ultim efort de îmbunare a consortului întrebă timid: „Nu vrei un suc?“ 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.