Veselia obligatorie
Am asistat deunăzi la o discuţie cu accente dramatice între două doamne. Se plîngeau una alteia de abundenţa de nunţi din vara asta, la care erau obligate să meargă. „Dragă – zicea una dintre ele – mi se duc peste zece milioane dintr-un foc!“ Ceea ce ar fi trebuit să fie un motiv de bucurie pentru doi oameni care se însoţesc şi apropiaţii lor devenea o enormă sursă de stres. O încrengătură de cutume şi tabuuri sociale făcea ca nişte zeci de suflete – deopotrivă gazde şi invitaţi – să se uite adînc în portofele, să facă împrumuturi, să organizeze diverse şi să-şi croiască rochii.
Căci o nuntă cinstită, una care să nu işte mai multe comentarii decît e cazul, are cîteva puncte fixe. Un restaurant. Care, după putirinţa mirilor şi socrilor, poate fi, de pildă, într-unul din cluburile de pe malul Herăstrăului, într-un hotel scump sau într-una din halele alb termopanate prin cine ştie ce cartier. Sau pe stradă, la cort. Oriunde va fi organizată paranghelia, imposibil de ratat însă modelul de scaune. Toate vor fi îmbrăcate într-un soi de huse cu nişte îndoielnice funde imense legate la spate. Pare că fiecare mesean aşezat are dosul împachetat ca un cadou de Crăciun. Culoarea huselor variază în funcţie de hachiţele miresei, de culoarea rochiilor domnişoarelor de onoare sau de inventivitatea coloristică a firmelor care organizează astfel de nunţi. Căutaţi – dacă aveţi un moment liber – firmele astea pe Internet.
Limbajul dulceag, lemnos şi vag agramat, pretenţia de stil şi pozele afişate vă vor stîrni probabil niscai zîmbete. Iacătă ce zice una dintre firmele astea care-şi prezintă oferta de decoraţiuni pentru nuntă: „Fîntîna de ciocolată este un produs inovator care crează un plus de rafinament nunţii dumneavoastră. Este perfectă pentru fructe, bezele, cookie-uri sau covrigei“. Sub acest text, o fotografie cu o mireasă grăsuţă într-o rochie mulată din care izbucnesc nişte braţe sugrumate moaie sfielnic o căpşună pe băţ în ceva ce seamănă cu un vulcan noroios de la Buzău. Mireasa are pe cap o pereche de pene zburlite.
Sînt apoi oferte pentru nunţi tematice. „Nuntă ca în basme“, „nuntă în stil mafiot“, „nunta fantasy-Lord of the Rings“ (aşa ceva chiar mi-aş dori să văd) şi, desigur, nunţi subacvatice. În fotografia însoţitoare nu-ţi dai prea bine seama ce se întîmplă: o mireasă cu o cuşmă roşie are obrajii umflaţi şi scoate nişte bule pe gură, iar mirele mai are puţin şi pare că moare. Se vede şi vîrful unui alt cap, chel. Naşul, pesemne.Alţii oferă baloane. Smocuri, mănunchiuri, solitare, albe, colorate, metalizate, cu heliu sau fără heliu. Tuşa de rafinament: două inimi imense făcute din baloane prinse împreună de un alt şirag de balonaşe mai mici care par a întruchipa o verighetă. Înduioşător un îndemn de la una din firmele organizatoare: „Credem că prima zi a vieţii noastre împreună va fi mai frumoasă dacă voi ne veţi permite să ne ocupăm de organizarea celui mai frumos eveniment“. Un menaj à trois: mirele, mireasa şi firma de nunţi, pururea împreună carevasăzică.
Cine doreşte poate comanda sculpturi în gheaţă. Am văzut că sînt cerute teribil de des lebedele. Apoi aranjamentele florale. De regulă, pentru masa mirilor se face o piramidă vegetală extrem de elaborată, în spatele căreia îţi poţi mînca nevăzut şi netulburat sarmalele.
Cît despre meseni, ăsta e subiect de altă poveste. Nicăieri tipuri mai deosebite strînse laolaltă. Veri invazivi de gradul al treilea în cămăşi albe cu mîneci scurte şi mătuşi stilate retrase. Rude-femei pe care nu le-ai mai văzut în viaţa ta în bluze cu animal print, permanent şi şlapi negri care toacă mărunt o horă. Rude-bărbaţi cu burţi maiestuoase, palme mari şi pantofi maro împletiţi. Verişoare în lame. Colege de serviciu în tafta. Beţivi apoşi care te pupă umed pe obraz. Dizeuza care-ţi cîntă lîngă masă privindu-te cum mănînci şalău. Şi mai ales mireasa tristă care dansează cu un aer împietrit. În coafura ei betonată de fixativ nu se clinteşte nici un fir de păr. E obosită moartă.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.
