Urcuşuri fără cască de protecţie

Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
Urcuşuri fără cască de protecţie jpeg

Doi adolescenți au murit în timpul unei avalanșe în munții Retezat. Ei erau însoțiți de tații lor și erau foarte experimentați, pentru vîrsta lor, în escalade. Cu puțin timp înainte de deces, unul dintre ei primise din partea autorităților argentiniene o interdicție de a urca la peste cinci mii de metri altitudine. Cam acestea sînt singurele certitudini din cazul care a provocat dese dezbateri publice în ultima vreme. S-a vorbit mult, și de multe ori legitim, despre părinți, educație, prevenție, abuz, libertatea de a alege, presiuni ale societății, „modele“ și performanță, costuri și riscuri. S-a vorbit, mai ales, despre responsabilități și vinovății, respectiv despre oportunitatea unei anchete penale. Sigur, în astfel de momente, nu poți să nu te gîndești la familiile celor doi adolescenți și la ce simt: durere, sentimente de vinovăție, povara unor reproșuri nemiloase ale societății, presiunea anchetelor jurnalistice și a fotografilor de presă. Nu puțini sînt cei care au afirmat că deschiderea unei cercetări judiciare ar fi o cruzime suplimentară față de rudele supraviețuitoare, inutilă, oricum, pentru cei decedați.

Și totuși, citind toate declarațiile celor mai mult sau mai puțin avizați, cred că acest moment tragic trebuie însoțit de o analiză corectă, fără patimă și fără resentimente. O analiză care trebuie făcută de instituții prezumate a fi imparțiale: justiția și educația. Iată de ce cred asta.

● Primul și cel mai la îndemînă argument ar fi acela că decesul celor doi nu s-a produs din cauze naturale: circumstanțele în care au murit sînt cu totul excepționale – doi adolescenți aflați pe un traseu montan dificil, în condiții meteorologice dificile, fără echipament de protecție. Justiția trebuie să afle dacă și în ce fel această tragedie putea fi prevenită. Căci rolul ei nu este acela de a consola familii îndurerate, ci de a sublinia responsabilități și de a sancționa neasumarea lor.

● Această întîmplare poate și trebuie să aducă noi întrebări și noi reglementări în spațiul public: bun, există părinți neștiutori, alpiniști imaturi, turiști neex-perimentați, temerități iresponabile. Dar există și profesioniști ai muntelui, care știu bine dacă și cînd e cazul să te aventurezi în urcușuri periculoase, profesioniști care au îndatoriri cu mult mai mari decît aceea de a avertiza. În fond, atunci cînd nămeți mari pun stăpînire pe străzi și autostrăzi, există oameni ai legii care îți interzic deplasarea, tocmai pentru a preveni eventuale accidente. La fel, salvamarii au puterea și obligația de a-ți interzice scăldatul pe furtună, în valuri uriașe. De ce asociațiile de alpiniști nu ar avea aceeași responsabilitate?

● Una dintre cele mai evidente întrebări este cea care vine dinspre tărîmul educației: pînă unde ridicăm ștacheta performanței pentru copiii noștri? Bun, nu toți copiii practică activități atît de vădit periculoase. Dar sînt mulți cei care practică fie și obligațiile pedagogice curente, cu același zel excesiv și riscant cu care se practică „sporturile extreme“: zile lungi și pline, de dimineață pînă seara, au teme, ore de balet, de tenis, de franceză, de engleză, de pian, de înot, de „dezvoltare personală“ etc. Fără odihnă, fără relaxare, fără discernămînt, le fac pe toate fiindcă „le place să le facă“. De fapt, fiindcă ne dorim să le placă. Fiindcă noi, părinții, ne consolăm cu gîndul că „antrenamentul“ extenuant din copilărie le va face maturitatea mai ușor de dus.

● Moartea celor doi ar trebui să ne facă să reflectăm mai mult la spiritul comunitar: sîntem, fiecare dintre noi, vecini, prieteni, cunoștințe cu familii care fac excese în formarea propriilor copii. Noi înșine sîntem supuși greșelii. Oare nu ne-ar fi de folos un semn prin care să (ne) fie sesizată zona periculoasă? Un tras de mînecă, un sfat, o atenționare a autorităților în măsură să prevină, nu neapărat să sancționeze, un derapaj?

● Cred că un astfel de caz nu poate lăsa indiferentă o societate civilizată: ea trebuie să dea seamă despre felul în care își protejează copiii, despre felul în care își educă generațiile tinere, despre felul în care ajută părinții să își îndeplinească rolul. Școala, direcțiile pentru protecția copilului, justiția, presa, asociațiile sportive sau profesioniste, toate au nevoie să reflecteze la responsabilitățile sociale care vin la pachet cu graba lumii moderne de a avea cetățeni „performanți“, dar fără a le oferi o „cască de protecție“ împotriva stihiilor. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.