Unde sîntem

Publicat în Dilema Veche nr. 865 din 5 - 11 noiembrie 2020
Invizibilii jpeg

Se face aproape anul pandemiei noastre. În primăvară părea încă incredibil că sîntem pe cale să intrăm într-o perioada care va defini o generație întreagă, un tăvălug care ne-a luat de-a valma și care se va așeza la un moment dat comod în istorie laolaltă cu toată cultura și contracultura născută din el.

Odată cu apariția unui moment de ruptură, dincolo de reacția rapidă globală, inspirată sau nu, primii care încearcă public să înțeleagă ceva sînt teoreticienii de ocazie. Au fost mai întîi ăia din tabăra optimiștilor: o să vedeți că trecem peste asta mai întăriți, omenirea se poate mobiliza și există forme sublime de solidaritate. Și normal că a fost și solidaritate, și oameni care s-au unit și au încercat să facă ceva pentru ăi mai năpăstuiți, multă empatie comunitară și o grămadă de povești frumoase care au meritat să fie povestite. Din ramura asta a bunilor s-au desprins și inevitabilii exaltați, pentru că nu ești om dacă nu exagerezi puțin. Așa că s-au aplaudat medici la oră fixă, prin unele țări s-a și cîntat de cîteva ori imnul pe la șase după-amiaza din mașinile de poliție. Cînd scriu asta încă rîd necontrolat, credeți-mă, nimeni nu putea inventa așa ceva decît extraordinarul domn Vela. Sau un aghiotant rus de șef de gară. Să-ți imaginezi „Deșteaptă-te, române” cum răsună cîrîit din megafoanele mașinilor de poliție, cu agenți grași înțepeniți în poziție respectuos-regulamentară, în timp ce noi stăteam în pijamale prin casă, unii îmbulziți pe la geamuri, alții înjurînd surd, e de neprețuit. Că spitalele erau și sînt vraiște, așa știa toată lumea, pandemie sau nu.

În valul optimiștilor au venit ăi fără de stare. E greu să închizi brusc în case omenirea asta care e precum gîndăceii: unde e un petic de soare și un ochi de apă, acolo vom fi și noi. S-a evadat din case și spitale, s-a ieșit cu cîinele la plimbare de douăzeci de ori pe zi, s-a umplut net-ul de tot soiul de glumeți care au încercat să încalce norme. Am văzut un spaniol, sau așa ceva, plecat să ducă gunoiul îmbrăcat în costum de dinozaur. Lipăia cu labele alea mari de cauciuc pe asfalt și tîra după el o coadă zimțată, de a rîs și poliția cînd l-a prins.

Epoca asta a venit și cu umorul de pandemie, dar și cu vocabular nou. „Coronasceptici” și „covidioți” au fost numiți ăi de nu cred în boală chiar dacă i-a lovit pe ei și se chinuie să tragă aer în piept cînd spun că nu există. Cutare e „în izolare”. Nu știu cine „se carantinează”. A apărut „mascneea”. Adică acneea pe care o faci din cauza măștii. S-a mai inventat un cuvînt glorios: „contacții”. Contacții unui bolnav, adicătelea oamenii cu care a intrat în contact. Nu știu de ce, dar cînd zic contacți îmi imaginez o persoană semi-SF care are în ceafă un slot metalic în care să înfigi un încărcător. Izoleta. Imaginar de pandemie, da.

S-a produs apoi inevitabila ruptură între propovăduitorii normelor și cei care nu le respectă. S-a bătut mascat cu nemascat, om cu femeie, noi între noi, iar în Europa și în lume a ieșit lumea în stradă. S-au înjurat chinezii – fir-ați ai dracului cu piețele voastre umede, cu liliecii și cu pangolinii voștri, niște pui nu puteți și voi mînca. Vedete de toate soiurile ne-au îndemnat să stăm în case din casele lor cu piscină. Persoane care păreau rezonabile au devenit păstrătorii adevărurilor absolute. Doamne cumsecade de la Mizil și-au pus tricouri QAnon peste capot. S-au schimbat sisteme de învățare, de comunicare și, pentru mulți, modul în care muncim.

Habar n-am dacă omenirea s-a schimbat însă în esență. Profund, sufletește, aș crede că nu. Cel mult, ne-om fi aranjat un pic altfel prioritățile, om fi înțeles mai bine diferența dintre casă și acasă, în lipsa plecărilor adevărate, om fi învațat unii că se poate să descoperi lucruri și în drumul pînă la magazin, nu știu. Cei puternici au rămas puternici, ăi mai slabi așijderea. Cu toții o să încăpem însă în capitolul „Pandemia de coronavirus, 2020” despre care o să învețe mai încolo ăștia micii.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.