Un sac de fericire

Publicat în Dilema Veche nr. 896 din 10 - 16 iunie 2021
Invizibilii jpeg

Intru la metrou în pas săltat, am niște căști în ureche, sună bine ce ascult acolo, dau să scot cartela, dar omul de pază de la intrare mă oprește și spune ceva. Scot căștile: Puneți-vă masca, face omul, iar eu rămîn cîteva secunde cu gura căscată să procesez. Lent-lent, rotițele priceperii macină mesajul ăsta scurt, pînă cînd mă luminez. Masca stă ca o pînză umflată de un vînt inexistent pe încheietura cotului, acolo unde am uitat-o. Aaaa, zic, vaaai, scuze, dar am uitat total de ea, nici prin cap nu mi-a trecut, am început deja să uităm de pandemie, he-he-he – îi dau eu înainte, într-o avalanșă de cuvinte pe care nu mi-o explic. Omul e clar plictisit, probabil că a mai atenționat așa zeci de dezinvolți d-ăștia ca mine, că se întoarce în ale lui cînd încă eu mai aveam de făcut niște small-talk, de subliniat că relaxările ne-au relaxat de tot, de scos un șuvoi de prostii pe care nu mi le explic.

O fi fost efectul muzicii din căști, un grunge care ne îndeamnă să facem ce vrem, I don’t care, la-la-la-la, habar n-am. Căci de obicei prefer să tac și să fac în general ce vor alții. O frică paralizantă de penibil și o comoditate la fel fac, de pildă, să nu am cine știe ce inițiative într-un grup de prieteni și, apoi, nu sînt eu omul care se supără cînd se comandă pizza în loc de paste sau cînd se alege o terasă în loc de altă terasă. În cel mai rău caz mi se face lene și nu mai ies deloc din casă.

Mi-am dat seama însă de cîtă bucurie sinceră mă privează toate obstacolele astea de care mă împiedic mereu, toată conștiința asta exacerbată de sine de care, în fond, nimănui nu-i pasă mai mult de două secunde, tot eșafodajul de imagine curatoriată doar ca să zaci mofluz într-un colț și să ironizezi în cap pe cineva care dansează cu fundul fixat pe scaun și cu gentuța încă petrecută oblic peste umăr. Păi, cine e mai cîștigat? Eu, care gîndesc șapte ore două cuvinte scoase în public, sau fata asta care a uitat de ea și se bîțîie în culmea fericirii pe un pop care-ți roade după aia creierul ca un vierme?

Stau ca moartea fericirii, cu o cută între sprîncene și cu fălcile bosumflate și văd aiurea pe Facebook cum una are flori în păr, decolteu și prieten, bea prosecco undeva la mare și rîde larg, e frumoasă și pare fericită și împărtășește asta cu restul de dezumflați, ca mine. N-aș face așa ceva nici dac-aș avea flori în păr, decolteu și aș bea prosecco undeva la mare, pentru că fericirea trebuie omorîtă din fașă. Precum orice urmă de vag penibil. Cum ești fericit, pac, soarta o să-ți dea un super-bobîrnac, așa că mai bine o păcălești și rămîi vigilent și destul de trist. Măcar știi că n-ai ce pierde. Sau, mă rog, pierzi, dar măcar nu cazi de foarte de sus.

Cînd te locuiește permanent un subton de depresie manevrabilă, n-o să-ți priască nimic. Plecarea în vacanță se dovedește a fi o dezrădăcinare dureroasă, iar în lipsa ta se pot întîmpla nenorociri: poate se îmbolnăvește mama, are cineva nevoie de tine la muncă fix atunci, face o priză scurt și-ți ia foc casa, cum să-ți ardă să bagi maci în păr și să mai și urci pozele pe net? Viața trebuie să fie cît mai dureroasă cu putință, orice scăpare de fericire și uitare de sine e caraghioasă și frivolă.

Cu gîndurile astea ies pe partea ailaltă a metroului cînd mă oprește o doamnă să întrebe dacă asta e ieșirea bună pe nu știu ce stradă. Nu știu să-i zic exact, dar îi spun că-s doar două ieșiri, nu departe una de alta, așa că, la o adică, e totuna. Rîde, îmi mulțumește și zice că a mai întrebat lume, dar că nimeni n-a fost simpatic, așa, ca mine. Eee, zic, îmi fixez mai bine masca pe nas, și mă străbate un fior vinovat de fericire. Ea era amabilă și mințea, eu depășisem subtonul depresiv și intram în rîndul lumii. Mi-am pus iar căștile în urechi. I don’t care.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.