Triburile post-religioase

Tereza-Brînduşa PALADE
Publicat în Dilema Veche nr. 754 din 2-8 august 2018
Triburile post religioase jpeg

Tensiunea de neevitat a timpului nostru pare să fie aceea dintre globalismul liberal, hrănit de utopia bunăstării universale, și naționalismul egocentric ce resacralizează frontierele și îi demonizează pe străini. Dar ce anume a condus, în sfera psihologiei credințelor, la această criză?

Să privim, de pildă, declinul unor religii structurate, ce ofereau pînă nu demult o speranță eschatologică, precum iudaismul și creștinismul. În urma lor rămîn „identitățile religioase“ sau „religia nominală“. În paralel, se produce o secularizare mai profundă, interesul contemporanilor fiind tot mai intens îndreptat spre „lumea de aici“. Abandonarea unor sisteme ce ofereau sens și inteligibilitate transcendentă existenței nu poate să nu ducă la o criză existențială. Nu o criză acută, ci una vizibilă mai curînd prin simptome ca angoasa sau pierderea păcii interioare.

Frenezia cu care „dincolo“-ul a fost transferat „aici“ a stat și la baza religiei seculare a marxismului. Hybris-ul paradisului pe pămînt continuă să hrănească speranțe și iluzii, cum ar fi de pildă programul stîngii radicale de a îndrepta toate nedreptățile de pe planetă. Bunăstare globală, o lume egală în toate privințele, țări fără frontiere etc. Și dacă e meritoriu să încerci să schimbi unele lucruri în jurul tău, a avansa proiecte revoluționare babelice, la scara unei lumi inevitabil complexe, s-a dovedit, deocamdată, imposibil. Poate că ar trebui să ne mulțumim, mai modest, să schimbăm ceva în favelele și Ferentariul din apropiere… Carl Gustav Jung, citînd dintr-un rabin, explică de ce Dumnezeu nu poate fi văzut de cei care „nu își înclină capul suficient de jos“, adică sînt captivați de conștiința lor subiectivă, plină de proiecte grandioase, care îi face să privească „prea sus“.

Ambiția de a îndrepta toate relele de pe Pămînt, justificată prin generozitatea fără frontiere, seamănă, s-ar putea spune, cu virtuțile aristotelice care, din cauza excesului, pot deveni vicii. Și au efecte adverse. Perdanții utopiei bunăstării universale, populațiile care nu se pot adapta schimbărilor rapide și nu înțeleg „proiectele globale“, reacționează votînd lideri populiști care le cultivă fricile (de imigranți, de străini, de Soros) și le trezesc ura de cei diferiți – mai adaptați, mai flexibili, mai îngăduitori, mai conectați la lume prin Internet. Putin, Viktor Orbán și Trump sînt genul de lideri autoritari și „mesianici“ ce răspund dorințelor de securitate psihologică ale acestor populații speriate de inovații sociale ce le primejduiesc reperele familiare, între altele prin deschiderea granițelor către valuri continue de imigranți – un proiect ce s-a dovedit riscant și pentru Uniunea Europeană. 

Fenomenul poate fi descris, în interpretarea unor psihologi sociali, între care și Jonathan Haidt, autorul cărții Mintea moralistă (Humanitas, 2016), și ca o invazie a unor religii arhaice și totemice mai rudimentare, care le înlocuiesc pe cele complexe și structurate. Natura primordială a omului este religioasă – observă tot Haidt. Dar ea, natura, are oroare de vid. Ca atare, în locul complexității unei religii ce admite coexistența grîului și neghinei și lasă deschisă speranța că răul de azi va fi transformat de divinitate în binele de mîine, au reapărut urile tribale și dualismele primitive ce sînt aproape inevitabil fanatice. Tribalizarea credințelor răspunde și fragmentării existențiale, într-o lume mai complexă ideologic, politic și economic ca în trecut.

Stînga utopică a mers așadar prea departe și și-a supralicitat ambițiile. Dar și reacțiile conservatoare s-au radicalizat. Ar fi fost de neconceput, acum circa douăzeci de ani, ca republicanii americani să adopte agenda simplist-naționalistă a unui Donald Trump sau să accepte pur și simplu un asemenea lider. Declinul credințelor structurate a fanatizat ambele tabere, care seamănă azi cu niște triburi rivale ce adoptă culori războinice opuse. Și polarizările primitive se extind în lume, în detrimentul democrației. Ieri în Turcia și Ungaria, azi în Polonia și România…

Cei mai mulți lideri populiști se legitimează așadar trezind uri atavice și alte emoții inferioare în rîndul unor populații cu credințe religioase mai schematice ca în trecut. Pentru unii intelectuali, desigur, nominalismul religios sau ateismul nu lasă loc tribalismului politic. Aceștia au adoptat cu succes strategii de automotivare existențială, de pildă cu ajutorul conceptelor iluministe (drepturile și libertățile omului) ce au luat locul vechilor religii complexe. Dar, statistic vorbind, pentru populațiile reactive la hiperglobalizare, lucrurile stau diferit. Criza existențială post-religioasă pare a fi una din cauzele psihologice ale diviziunilor tribale pe care le întîlnim azi pretutindeni. 

Tereza-Brîndușa Palade este conf. univ. dr. la Facultatea de Științe Politice, Școala Națională de Studii Politice și Administrative.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Am cîntat Go West la Moscova
Îmi tot fuge gîndul la fata deloc înaltă din Ucraina, care m-a oprit zîmbind pe holul Teatrului Bolșoi și mi-a făcut poze în timp ce imitam balerinele. Sper că va dansa toată viața, așa cum a visat.
Zizi și neantul jpeg
Balonzaid
Odată intrată în grupul de școlari și protejată de el, din potențială Scufiță Roșie deveneai pitic.
965 18 Adina jpeg
Pisicile și oamenii lor
Așadar sînt foarte mulți oameni care se adună în jurul acestor pisici ale nimănui – de la cei cărora „li se face milă”, ca mie, și se îndură să adopte, la donatori, la oengiști și la doctori.
965 19 Stela jpg
„Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire” – interviu cu Erwin KESSLER, directorul MARe/Muzeul de Artă Recentă –
Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire, o corvoadă culturală, din spectrul instruirii obligatorii.
p 20 WC jpg
Despre Marin Tarangul: cum începe lectura
Despre Marin Tarangul a scris Andrei Pleșu două propoziții care m-au făcut să nu mă las pînă nu îl citesc în întregime.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Francisc și Clara
Într-o istorie a prieteniilor spirituale, Francisc și Clara au o întîietate necontestată.
640px Bucharest city jpg
Zgomotul curățeniei
Dacă ne uităm în Planul de acțiune pentru aglomerarea București disponibil pe versiunea veche a site-ului Primăriei Municipiului București, observăm că măsurile sînt direcționate către zgomotul generat de traficul rutier, feroviar (tren, tramvai), aeroportuar și industrial.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O cercetătoare vorbește despre emoțiile animalelor și spune că cimpanzeii sînt capabili să se împace după ce au avut o dispută. Asta schimbă cu totul perspectiva asupra semenilor noștri care rămîn supărați ca văcarul pe sat.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.

Adevarul.ro

Horia Miron Constantinescu presedinte ANPC 18 iulie 2022 FOTO Inquam Photos / George Calin
Horia Constantinescu, despre plângerea Blue Air: O să înţelegem care este dimensiunea abaterilor
Preşedintele ANPC, Horia Constantinescu, susţine că nu îl sperie plângerea penală formulată împotriva sa de Blue Air şi îşi exprimă convingerea că ,,se va face lumină".
smartwatch advert png
Top 5: Cele mai bune ceasuri smartwatch
Cele mai bune ceasuri smartwatch fac mult mai mult decât să arate dacă primești un apel sau un mesaj text.
Serbia Belgrad harta FOTO Shutterstock jpg
Se întoarce povestea de sânge a Balcanilor? Amenințări deschise și tensiuni grave
După Ucraina, în apropierea României este extrem de aproape momentul deschiderii (sau redeschiderii) unui conflict care se poate extinde instantaneu și să cuprindă Balcanii.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.