Tinereţe fără
Ia uită-te în oglindă. Dacă te privești cu ochii puțin mijiți, fără focus pe ceva anume, din oglinda aia te privește binecunoscutul tău chip, înghețat undeva pe la treizeci și ceva de ani. Acum concentrează-te. Ia uite, peste chipul tău s-a așezat un soi de țesătură fină care-ți întristează expresia. Niște riduri subțiri curg de sub ochi si alte două-trei dau să se răsfire și pe la colțuri. Ovalul feței, odinioară perfect, e acum ușor vălurit la maxilare, de-a stînga și de-a dreapta bărbiei pielea a cam obosit și trage în jos. Tot chipul tău trage în jos, cumva și colțurile gurii s-au întristat, ai o față acrită. Da, cred că ăsta e cuvîntul, acrită. Doar dacă te chinui să zîmbești, ceva din carnea asta se mai ridică și ochii încep să sclipească altfel. Gîtul, odinioară precum turnul ăla de piatră albă în jurul căruia pășteau caprele din Cîntarea Cîntărilor care vă plăcea vouă așa de mult, e și el obosit, cineva ți-a înfășurat lițe subtiri în jurul lui, un păienjeniș de șanțuri fine te sugrumă pe nesimțite. Carnea de sub bărbie e molcuță, nu mai e așa elastică, dar mai are pînă să cadă precum gușa curcanilor. Semnele sînt, însă, uită-te.
Cînd te-ai născut, pielea aia încrețită de prea mult stat în lichid amniotic a devenit în cîteva zile și săptămîni fermă, fină și translucid de curată. Dacă cineva își trecea mîinile peste piciorușele tale grase, catifelarea lor n-ar fi fost egalată de nimic. Nici de petalele cu perișori microscopici ai panseluțelor în culori noptoase, violacee, nici de zona aia incredibilă dintre cele două nări înfiorate ale unui mînz și nici de pielea caiselor fragede, gata să se coacă. Ochii tăi aveau albul ireal de pur, semitransparent, iar irișii scăpărau un verde de piatră prețioasă. Micul tău trup era neatins de boli, de operații care să-ți spintece vintrele sau să te lase cu rana cusută urît a vreunei apendicite tratate tîrziu. Încă nu căzusei cu rolele ca să-ți spinteci bărbia pînă la os și să rămîi cu o cicatrice urîtă și acolo. Încă nu intrasei cu ochiul în clanța ușii blocului, în care te-ai repezit ca o furie pe cînd te jucai cu copiii pe afară. Încă nu căzusei de sute și mii de ori pe genunchii făcuți ferfeniță. Iar coatele erau fine, rotunde și netede.
Ficatul tău era o operă de artă. Mustos, fraged, roz închis, elastic la palpare. Un ficat care filtrase doar lapte și nu fusese încă pus la încercare cu vodcă ieftină prin cămine studențești, coniace puturoase la mare și vinuri odioase prin crîșmele Bucureștiului. Plămînii – spuma zeilor. Mai tîrziu te-ai străduit din răsputeri să-i înnegrești cu mahoarcă. Să-i puturoșești cu fără filtru, să-i smolești cu Gitane, de-al dracu’, așa, chit că te durea rău în piept cînd trăgeai un fum. Inima – o pompiță perfectă, netedă, un mecanism absolut. Nu apucase să bată nebunește de frică, de teamă, de fericire, de dragoste, de absolută și nimicitoare tristețe, de dor și de despărțiri definitive.
Ia uită-te în oglindă. Ia uite cum începi să atîrni spre centrul pămîntului. Te-au tras anii și gravitația, că începi să semeni cu masca aia albă din Scary Movie. Pe fruntea ta zboară în V-uri adînci stoluri de riduri lungi. Sub fiecare ochi ai strîns o punguță de fibre și de conexiuni ratate, de colagen expirat și alte lichide trupești. De la fiecare nară se duce în jos cîte un șanț adînc care-ți pune gura obosită între două paranteze. Ia uite, arăți ca un buldog dezumflat. Și de gîtul tău („Gîtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atîrnă de el, toate scuturi de viteji“) atîrnă acum două flamuri din care s-a retras vîntul. Obosite, cad de-o parte și de alta, ia uite, arăți ca un curcan. Sînii fleașcă, abdomenul odinioară tare, neted, scobit famelic înăuntru e rotund, moale și ridat ca o smochină.
Ia uită-te în oglindă. Geaba ai dat cu toate cremele pămîntului, geaba ai căutat pomezile, leacurile, multivitaminele și suplimentele lumii. Geaba ai bătut sălile de sport că uite, carnea ta s-a întunecat precum o piersică lovită. Ai neglijat, iar apoi ai îngrijit toată viața un maldăr de viermi înfometați. Tu.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
