Timp, plăcere, mîncare

Publicat în Dilema Veche nr. 560 din 6-12 noiembrie 2014
Teoria conspiraţiei jpeg

Poate că vi s-a întîmplat uneori să uitaţi, pur şi simplu, să mîncaţi. Lucrurile şi treburile în care sînteţi atunci afundaţi pot fi atît de intense, atît de acaparante, posibil – atît de stresante că puteţi ignora o zi întreagă un subiect care ne consumă foarte mult timp şi imaginaţie – mîncarea. 

Anul trecut, un tînăr inginer din San Francisco/Silicon Valley – hăituit poate de gîndul unor reuşite billgatesiene sau stevejobsiene – a lansat un soi de aliment, o hrană care poate să înlocuiască toate ciorbele, fripturile, îngheţatele şi burgerii lumii. Era vorba de un amestec de nutrienţi care se găsesc în mîncarea trebuincioasă omului, un amestec sub forma unui praf în care se pune, pur şi simplu, apă. Omul deconstruise mîncarea şi apoi o recompusese în ceva ce seamănă cu un shake bej. Sigur, ideea nu e nouă, ceva apropiat de praful de acum al ochelaristului computerist se mînca pe la începuturile călătoriilor în spaţiu. La un prînz, Gagarin s-a săturat cu nişte pastă de carne şi sos de ciocolată din cîteva tuburi care semănau cu cele de pastă de dinţi. Acum însă, astronauţii pot mînca în condiţii destul de bune cam orice le doreşte inima, exact ca pe Pămînt.

Praful inventat de tînăr a fost numit Soylent. De la celebrul film din 1973,

– mîncarea minune care putea să hrănească un pămînt suprapopulat, mîncarea care era făcută – paradoxal – tot din oameni.

Tînărul inginer e o persoană care nu are timp de pierdut. Lasă că n-are vreme de curăţat cartofi sau de spălat salate verzi, omul are o problemă chiar şi cu mersul la magazin, cumpăratul unui ceva îngheţat, cu pusul acelui ceva la microunde, iar apoi cu mîncatul lui. Şi-a imaginat că ideea va prinde. Şi a prins. Soylent a început să fie livrat de la începutul acestui an, iar doritorii au avut ceva de aşteptat la coadă. Pulberea amestecată cu apă prinde mai ales în rîndurile tinerilor care lucrează 60 de ore pe săptămînă, care n-au timp şi chef de gătit, cărora mîncarea le e destul de indiferentă şi care n-au bani de dat prin restaurante. 

Poate că o parte dintre cei care habar n-au şi nu le pasă cît de bună e o sarma pătrunsă încetişor la cuptor ar putea trăi cu licoarea asta bej care înlocuieşte mîncarea. Poate că o bună parte dintre cei care mor de foame pe pămîntul ăsta s-ar putea hrăni la o adică cu un asemenea amestec – ieftin şi uşor de transportat, cu condiţia să aibă bieţii apă să amestece prafurile cu pricina. Drept e, însă, că ar cam dispărea jumătate din plăcerile cumulate ale lumii, odată cu dispariţia mîncării şi a tuturor gesturilor, a pregătirilor şi a ritualurilor care o înconjoară.

La fel, am rămîne şi cu extrem de mult timp la dispoziţie cu care n-am şti ce face. Nimeni nu e capabil să ducă o viaţă excepţională fără nici un fel de pauză. Poveştile din vacanţe n-ar mai avea nici un haz pentru că mare parte din ele sînt legate de un fel sau altul de mîncare de pe cine ştie unde. S-ar topi complet un subiect fierbinte al relaţiilor părinţi-copii. Îngrijorările universale ale oricărei mame se învîrt în jurul ideii că respectivul copil (matur) nu mănîncă, n-are ce mînca sau că nu se hrăneşte îndeajuns. Mesele în familie sau cu amicii ar deveni inutile – cine ce plăcere să aibă să împartă cu ceilalţi un pahar de cretă apoasă? Plăcerea gătitului împreună şi a tuturor discuţiilor iscate atunci şi după ar fi complet distrusă.

Prin iulie anul ăsta, un jurnalist american s-a apucat de un experiment – a vrut să vadă cum e să trăieşti o lună doar cu Soylent. Nemîncatul, ca nemîncatul, omul a suferit cel mai tare din cauza alienării sociale. După o lună de plictiseală şi de consumat un lichid inept, omul a mîncat pentru prima dată un măr. Se pare că a fost cel mai bun măr din viaţa lui. 

Totuşi, nu mă pot opri să nu remarc şi o latură bună a acestui aliment. Chiar creatorul ei, tînărul pe care-l aleargă timpul din spate, a zis-o: „E fără gluten, vegană şi halal.“ Zic că ar rezolva dintr-un foc o grămadă de probleme ale lumii în care trăim.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.