Teen Spirit

Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Teen Spirit jpeg

Era o dimineață de aprilie prietenoasă, dintre cele care amintesc că vara nu e departe. Mă grăbeam spre liceu pentru orele de luni. De îndată ce am ieșit de pe strada mea, mi-am scos peste blugi cămașa lungă, în carouri albastre și negre. Ajunsese foarte șifonată, exact cum voiam. Îmi era cam cald în bocancii cu ținte, dar nu renunțam la ei. Îi purtam și vara, cu rochii cu bretele subțiri, luate peste tricouri. Drumul de zece minute l-am parcurs acum în opt, voiam să mai am timp să stau cu colegii, înainte de cursurile clasei a IX-a. În curtea largă, cu piatră cubică, a liceului din orașul meu natal, elevii erau strînși, de data aceasta, în grupuri mari. Se vorbea încet, aproape în șoaptă, despre același lucru, aflat în week-end-ul care trecuse. Nimeni nu se grăbea să intre în clădirea veche și galbenă. Era 11 aprilie 1994.

Kurt Cobain, solistul trupei Nirvana, se sinucisese pe 5 aprilie. Avea 27 de ani și lăsa în urmă un copil, un bilet de adio în care spunea că nu mai găsește emoție în nimic și cea mai prețioasă moștenire muzicală a inconstanților ani ’90. Smells Like Teen Spirit a fost imnul unei generații de tranziție.

La Revoluție aveam 10 ani și jumătate și, dat fiind că părinții mei făceau cumva rost, prin mijloace doar de ei știute, de cele necesare traiului și de cîte o surpriză dulce din cînd în cînd, ținîndu-mă departe de probleme, am crezut inițial că se întîmplă ceva rău. Lumea de dinainte, cu rapoarte la ședințele de pionieri, muncă patriotică și hrană pe cartelă, era singura pe care o știam. O vreme, căderea comunismului a însemnat pentru mine doar mai multe ore de program la televizor și faptul că nu mai trebuia să port la școală acele sarafane sufocante, ca de plastic.

Primele au apărut „consignațiile“, magazinele unde puteai găsi orice, de la sucuri cu diverse arome (cea de kiwi era preferata tuturor, probabil culoarea verde făcea furori) pînă la dulciuri care azi ar depăși limita admisă de E-uri, bijuterii care rugineau în cîteva zile și primele haine de import, aduse de la unguri, polonezi sau turci. Cînd o astfel de „peșteră a lui Ali Baba“ s-a deschis în locul unei băcănii de cartier, era o coadă atît de mare încît te așezai pur și simplu, fără să știi ce vrei să cumperi. Te orientai cînd ajungeai în fața vitrinei și alegeai lucruri de toți banii. De multe ori, cînd o întrebam insistent pe mama ce vrea să-mi ia, spunea că va vedea la fața locului. O ciocolată care acum costă cîțiva lei era atunci foarte scumpă, considerată marfă de lux. Chips-urile, unele chiar autohtone, nou-apărute, erau cumplit de sărate și aveau toate același gust. Combinația de pîine cu ciocolată din croissante ni se părea mai mult decît ciudată, la început. Voiam însă tot ce vedeam în reclamele de la televizor, iar foșnetul cu care se deschideau ambalajele ne-a însoțit primii pași pe poarta libertății.

În acele mici magazine, printre săpunuri și ciocolate ungurești, am găsit și primele casete de muzică. Patronii te asigurau cu nonșalanță, și fără teamă de vreo lege a dreptului de autor, că au copiat numai înregistrări originale. Ulterior, cei „profesioniști“ scriau la mașină titlurile melodiilor, pe petice de hîrtie. Să deții propriul tău casetofon, cu auto-reverse și rec, te transforma automat în cel mai popular elev din școală.

Să tot fie vreo 25 de ani de cînd mama pleca de la spital, prin piață, să-l caute pe Pălărier – cel mai tare vînzător de casete piratate din Aiud. Pe locul secund venea Indianu’, numit așa din cauza părului negru și lucios. Mama avea instrucțiuni clare pentru achiziții: de la cel cu pălărie și costum de blugi, selecțiile MTV pe luna respectivă (nu Viva!), Bon Jovi – Cross Road, Nirvana – Nevermind. Sau Bon Jovi – Best of, numai pentru a găsi piesele într-o altă ordine, așa încît să nu mă mai deplasez pînă la casetofon, să întorc caseta și să o derulez cu precizie 14 secunde la stînga sau 5 la dreapta (țineai minte toate aceste detalii), ca să înceapă In These Arms.

În fiecare an, îmi făceam selecțiile mele, înregistrate de la Radio 3 România Tineret, rugîndu-mă să nu vorbească prezentatorii peste început, să nu taie melodia la final, așa încît, din două-trei încercări, aveam o piesă cap-coadă. Apoi completam pe etichetă foarte încet, ca să fie citeț, cu cerneală, titlul melodiei și artistul. La părinții mei mai există o cutie uriașă de carton cu casete și două casetofoane (ambele cu auto-reverse) care încă merg, cu fîșîit de bandă. Numai Pălărierul cred că nu mai vine de mult în piață, în diminețile de joi.

bravo1993 1 jpg jpeg

Un alt punct de atracție al tîrgului îl reprezentau posterele cu vedete, care se cumpărau la bucată, de multe ori îndoite sau pătate, așa cum fuseseră rupte din revistele de muzică străine. Erau întinse pe jos, ca să îți poți alege, și fixate, să nu le zboare vîntul, cu cartofi sau pietre. Mai luam Bravo sau Popcorn în limba maghiară și chiar parcurgeam toate articolele, în încercarea de a mă prinde de subiect. Primul Bravo în limba română a ajuns la mine prin ’93, a fost un număr-experiment, foarte scump, și, de fapt, o traducere fidelă a exemplarului unguresc. Îl avea pe Slash de la Guns N’ Roses pe copertă și știu că l-am citit de zeci de ori. Îmi amintesc din el un interviu cu Dave Gahan, în care vorbea mult despre droguri și despre primul său fiu, o declarație a lui Donnie Wahlberg, care zicea că se vor reuni New Kids on the Block, și ceva zvonuri potrivit cărora Dorothea, soția lui Jon Bon Jovi, ar fi gravidă. Mai era și rubrica de educație sexuală, extrem de explicită, ceva ce nu existase în comunism. După ce au apărut primele reviste autohtone pentru tineri, Super magazin, Ecran magazin și Salut, pe o hîrtie de o calitate îndoielnică, dar extrem de cumpărate și de citite, rubricile gen „Sexy dialog“ sau „Poșta redacției“ erau pline de răspunsuri la scrisori, povești și sfaturi pentru adolescenți.

Tot în anii ’90 a început să ruleze, întîi la posturile nemțești pe care le prindeam cu antena parabolică, apoi difuzat și de televiziunea națională, serialul Beverly Hills 90210. În România, la fel ca peste tot, a fost un adevărat fenomen. Avea chiar o revistă dedicată, cu știri despre actori, gume de mestecat conținînd autocolante cu chipurile lor, se organizau concursuri „Cu ce personaj din BH 90210 semeni?“, se discuta subiectul fiecărui episod și se copiau toate ținutele de către croitoriile de cartier, care încercau să fie în pas cu moda. În orașul meu mic din provincie, cînd se difuza Beverly Hills, nu era aproape nimeni pe stradă. Întîlnirile, aniversările, vizitele erau întotdeauna sîmbăta, dar neapărat după episodul din acea săptămînă.

Treptat, au apărut alte și alte seriale populare. Tricourile cu poze „cauciucate“ și fustele Lambada au rămas o amintire, la fel ca blugii Lotus, singurul model de pe piață. Posterele de pe pereți au dispărut, unul cîte unul, odată cu adolescența. Nu s-a mai ieșit în stradă pentru fotbal, ca la Campionatul Mondial din ’94, și nici n-am mai stat la cozi uriașe fără să știm ce vom cumpăra, de toți banii. Lumea de dinainte, monocromă, singura pe care o cunoscusem pînă la 10 ani și care s-a zguduit din temelii la Revoluție, s-a transformat într-una cu multe, infinit de multe nuanțe și alegeri. Am ajuns că călătorim oriunde ne dorim pentru a vedea cu ochii noștri ce urmăream înainte la televizor, cu parabolica pe nemți sau pe italieni.

20191209 023204 jpg jpeg

Albumul MTV Unplugged in New York, al trupei Nirvana, lansat pe 1 noiembrie 1994, după dispariția lui Cobain, a intrat direct pe locul I în topuri, a avut vînzări record și este considerat una dintre cele mai bune înregistrări live din toate timpurile. Grunge-ul neîngrijit, cu versurile lui deprimante și intensitatea sonoră pe care o simțeai în piept vreme lungă, a rămas rătăcit undeva, în prima jumătate a inconstanților ani ’90, ca o fotografie veche, pe care o găsești întîmplător într-o carte și în care nu te mai recunoști foarte bine.

Evenimentele din decembrie, de acum 30 de ani, au fost cele care au deschis poarta spre lume. Între multe altele, au făcut posibil ca, într-un oraș din nord-vestul țării, o adolescentă de nici 15 ani să poată merge spre liceu, într-o dimineață de aprilie, cu o cămașă în carouri mototolită și prea lungă, pentru a trăi, alături de colegi, un moment care a marcat istoria muzicii pentru totdeauna.

Foto (sus): wikimedia commons

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.