Spaima

Publicat în Dilema Veche nr. 804 din 17-23 iulie 2019
Invizibilii jpeg

Stăm cu toții la masă, e duminică, e vară, iar maică-mea a făcut toate chestiile pe care le voi asocia negreșit cu duminicile de vară – salată de vinete și ardei copți, roșii și jumătăți de ardei umplute cu brînză cu mult mărar, dovlecei gratinați și tot restul de mîncăruri pe care le fac mamele, repere olfactive și gusturi care fac împreună harta sentimentală și teribil de pămîntească a fiecăruia dintre noi.

Am ajuns la minunatele ei prăjituri cu vișine, ne amuzăm cînd ne povestește sejurul ei împreună cu tata la Călimănești, unde au făcut „proceduri“. „Cum, domnule, «proceduri»?“, întreb și rîd mînzește – ne imaginăm un doctor nebun, un soi de mad scientist cu părul alb, explodat, băgînd oameni bătrîni în mari căzi de fontă în care bolborosesc tot felul de substanțe, din care ies tuburi și un vag abur verzui. „Procedurile“ s-au dovedit a nu fi foarte departe de imaginația noastră și de o anume prejudecată reductivă, ni s-au explicat în amănunt beneficiile pe care le are asupra coloanei un tub cu unde magnetice în care se introduce o persoană, sau rolul purificator asupra sinusurilor al altor tuburi mai micuțe prin care se inhalează ceva mentolat. Potențialul hilar al cuvîntului „proceduri“ nu a putut fi însă diminuat de nici o explicație.

O altă serie de hohote a stîrnit-o tot mama, care m-a anunțat că mi-a cumpărat un tricou de acolo – trebuie să ne aducă cîte ceva de oriunde: un magnețel caraghios, o pereche de ciorapi tricotați de o bătrînă bulgăroaică de la Balcic, ceva. „Un tricou?“, zic. „Sper că scrie pe el Călimănești, zic, jur că mă duc cu el la birou.“ Tricoul s-a dovedit a fi dezamăgitor: un simplu T-shirt pe care nu scria nimic. „Știam că vrei simplu“, zice mama, mulțumită că m-a nimerit. Tricoul e de o inenarabilă culoare frez.

Duminica noastră liniștită a fost spartă de anunțul mamei că și-au pus toate economiile într-un fond de investiții. Am rămas cu prăjitura nemestecată în gură. Maică-mea revine cu un teanc gros de hîrtii de la bancă să ne arate isprava. Ca destui oameni în vîrstă, au reușit să-și pună ceva bani deoparte, sume modeste, dar suficiente ca să acopere orice soi de urgențe. Ce fond, unde și de ce? Teancul de hîrtii e aiuritor, un hățiș financiar ilizibil, nu văd sumele, nu pot urmări traseul banilor nici la o primă, nici la o a doua răsfoire, contractul ăla plin de clauze e stufos și labirintic. „Păi, de ce?“, zic înfuriată și ușor îngrijorată. „Fata de la bancă a fost foarte drăguță, mi-a arătat și un grafic de la fondul ăsta și a zis că banii or să se înmulțească, e mai bine așa, în loc să-i lăsăm într-un depozit“, se explică maică-mea dintr-o suflare, cu ochii deja măriți de spaimă că a făcut ceva îngrozitor și că or să piardă tot ce au strîns. Nouă situația ni se pare imorală. Nu vinzi unor oameni în vîrstă, pentru care simplul fapt că scot bani de pe card e o cucerire tehnologică, tot soiul de instrumente financiare din care oricum nimeni nu pricepe inițial nimic cînd stă în picioare în fața unei tejghele.

„Măi, dar nu semnezi nimic pînă nu citești liniștită acasă, cu atenție, pînă nu ne arăți și nouă“, îi zic iritată, nepăsătoare la spaima care deja începuse să o cuprindă. „Te-ai trezit mare investitor? Ce, ești vreun Warren Buffet, te pomenești?“ „Mai degrabă Orlando Teodorovici“, zice tata moale, coautor la toată investiția și ale cărui semnături sînt lăbărțate vinovat pe toate foile alea. Maică-mea nu l știe pe Buffet, dar cînd aude de Teodorovici se supără.

Măi, nu mă speriați“, zice, „ce am făcut?“ Mă gîndesc cît de vulnerabili sînt bătrînii ăștia în noua lume din care nu mai pricep nimic. Fonduri combinate, active volatile și mai puțin volatile, oferte de telefonie cu minute în rețea, contracte avantajoase ca să nu știu ce, un limbaj cu jumate de cuvinte în engleză de business, vînzători abili de orice cărora le cad victime inocente, bulversate de cascada asta de cuvinte.

I-am spus mamei că totul se rezolvă, nu e nimic grav și că mergem împreună la bancă să lămurim lucrurile. Graficul ăla de la bancă, un zigzag care o lua amețitor în sus pe axa timp-valoare, a rămas pe masă, pătat cu prăjitura ei de vișine. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Încurcături
M-am alipit și eu grupului în care povestea, mai un zîmbet, mai o aluzie, devenise un „poate”.
Zizi și neantul jpeg
Moși, daruri, tradiții
Moș Nicolae e primul din seria Moșilor de iarnă de la noi.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
The most beautiful time of the year... pe bune?!
„Băi, trebuie să mergem să luăm ceva provizii, că vin termitele astea și nu mai găsim nimic! Măcar pîine să avem”.
E cool să postești jpeg
8 secunde
Cît de mult ne afectează toate aceste zgîndăreli emoționale și acele false informații care, sub masca unei cunoașteri, ascund doar un munte de rumeguș?
p 20 Muzeul Taranului Roman WC jpg
Caietul de desene al Ioanei Bătrânu
Studiile adunate în album fac prezente, de altfel, teme dominante ale Muzeului configurat de Horia Bernea şi de echipa lui.
Theodor Pallady jpeg
Miracolul mirării
Pe firmamentul filozofiei europene din veacul 20 au strălucit cel puțin trei gînditoare evreice, ardente și tributare unui inerent „feminism” axiologic
974 21 2 jpg
Școala de arhitectură, ca o citadelă...
Se spune despre arhitectură că reușește să surprindă cu cea mai mare acuratețe spiritul unei epoci
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cu alte cuvinte, dacă Grinch există, există cu siguranță și Moș Crăciun.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.