Semne de carte uitate

Publicat în Dilema Veche nr. 512 din 5-11 decembrie 2013
Mîrlanii cu palat jpeg

De cîte ori vă surprindeţi stînd cu mîna la falcă, visînd la tot soiul de preocupări din care v-ar plăcea chiar să trăiţi? O casă la ţară, cu roşii puse de mîna dumneavoastră, două-trei găini prin curte şi cu net în ea. O cafenea sau ceainărie în care să vindeţi brioşe şi cafele la prieteni, după ce aţi făcut cîteva cursuri intensive de barista. O plecare definitivă prin sudul Franţei, unde, înecat în cîmpurile de lavandă, să faceţi săpun şi dulceaţă. Nişte ani sabatici pe oceane calde şi un blog cu poze pentru milioane de cititori. Hmm?

Am descoperit zilele trecute pe cineva care trăieşte mulţumit între cărţi şi care face o afacere din treaba asta. Un american de 35 de ani, cu o librărie unde vinde şi depozitează cărţi la mîna a doua, într-un mic oraş din statul New York. Ca el, mulţi alţii probabil. Numai că omul a făcut o pasiune pentru lucrurile uitate între paginile cărţilor care ajung în librăria sa. A început să strîngă mai întîi amuzat, apoi intrigat, apoi din ce în ce mai curios şi, în cele din urmă, cu mare pasiune tot ce diverşi cititori vii sau acum duşi de mult au lăsat între paginile cărţilor: scrisori, file din jurnale, note, reţete de checuri, supe şi salate, cheiţe de lacăt, forfecuţe, eternii trifoi cu patru foi presaţi pînă la îngălbenire, mici bucheţele de margarete, bilete de tren, avion şi autobuz, bilete la film, concerte şi teatru, figurine decupate din alte reviste, broşuri care fac reclamă la ciorapi fini de damă, şi cîte şi mai cîte.

Michael Popek a moştenit librăria de la tatăl său, iar pentru toate obiectele găsite între cărţi şi-a făcut un site care se numeşte Forgotten Bookmarks – Semne de carte uitate. A scos de atunci şi vreo două cărţi legate de pasiunea asta a sa. Omul e destul de aiurit şi n-are metodă, îngrămădeşte în nişte cutii mari de plastic tot ceea ce găseşte, iar apoi caută cu disperare cîte un obiect pe care unul dintre cititorii săi şi l-ar dori. Mi-a luat o după-amiază întreagă să mă uit pe paginile lui şi tot nu mi-a fost deajuns. Am găsit acolo mici comori de fotografie alb-negru şi o grămadă de scrisorele pe care le-am citit cu ardoarea şi devoţiunea unui scormonitor în vieţi banale ce mă aflu. Iată una dintre ele. O fetiţă, aflată probabil într-o tabără de vară, îi scrie tatălui ei: „Tati, după scrisoarea ta, dna Johnson zice că iar am furat bani. Lizzie mi-a dat 5 cenţi şi asta-i tot. Am luat caramele de toţi banii. Nu vreau deloc să plec de aicea. Am şi plîns f. tare. Chiar nu vreau să plec. Aseară, chiar înainte ca dna Johnson să vină în hambar, a venit şi Anna. Dna Johnson n-a crezut că ea abia venise, dar chiar aşa era. Am vrut apoi să merg în pădure să culeg flori, dar dna Johnson nu m-a lăsat. Emma.“ Amarnică doamnă Johnson, biata Emma. Scrisoarea a fost găsită în Peripeţiile familiei Bodley la ţară şi în oraş de Horace E. Scudder, 1876.

Michael Popek pare a avea şi un suflet ales. A găsit o grămadă de documente absolut intime, pe care nu a vrut să le publice, precum o scrisoare a unui sinucigaş sau jurnalul unei tinere doamne care voia să rămînă însărcinată. I s-a părut de prost gust să publice scrisoarea sinucigaşului, iar pe tînăra doamnă cu jurnalul încă o mai aşteaptă să i-l înapoieze.

Îndeletnicirea librarului meu m-a făcut chiar, în aceeaşi după-amiază, să pun mîna la întîmplare pe cîteva cărţi din biblioteca de acasă. În On Beauty a lui Zadie Smith am găsit două bilete spre Paris, din vara lui 2007. Într-o biblie germană am găsit o foiţă de staniol frumos împăturită, care despărţea Vechiul Testament de cel Nou. Într-un Houellebecq rufos, peste care vărsasem apă, am regăsit un plic cu cîteva violete presate pe care scria „Sibiu, 1935, violete“. Iar într-o culegere a celor de la CriticAtac am găsit un flyer al lui Gabriel Biriş, pe cînd candida la parlamentare. Şi am rîs de nemaipomenita potrivire. Şi apoi l-am invidiat pe librarul care păstrează bucăţi din vieţile altora şi şi-o trăieşte împăcat pe a sa. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Referendum în Donbas  Ilustrație a portalului EU vs Disinfo jpg
Referendumul rusesc, pretext pentru arma nucleară. De ce are nevoie Rusia de pseudo-vot în Donbas
Propaganda rusă a pregătit intens referendumurile din Donbas, aducând argumente false. Rusia va folosi pseudo-votul pentru a putea amenința cu un atac nuclear, arată o analiză a portalului european EU vs Disinfo.
extrageri loto
Rezultatele LOTO 6 din 49, Joker 5 din 40, Noroc de duminică, 25 septembrie. Numerele câştigătoare
Loteria Română a anunţat numerele extrase duminică, 25 septembrie 2022, la Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 şi Super Noroc. La două dintre jocuri, reporturile sunt mai mari de 1 milion de euro.
Casa Tomada de Rafael Gomezbarros la Rijksmuseum în Amsterdam EPA EFE
Curățătorii de la o galerie din Amsterdam au primit ordin să lase insectele să se dezlănțuie în numele artei
Julia Kantelberg, conservator adjunct, a declarat că au fost încurajați de Tomás Saraceno, un artist argentinian stabilit la Berlin să prețuiască acumularea de pânze de păianjen oriunde ar apărea acestea.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?