Schimbarea Bogotei, deșertul Atacama și războaiele sfinte

Publicat în Dilema Veche nr. 372 din 31 martie - 6 aprilie 2011
Schimbarea Bogotei, deșertul Atacama și războaiele sfinte jpeg

Nimeresc în sală după ce filmul deja începuse. Bogotá, Columbia. Un oraş asemănător Bucureştiului, din anumite puncte de vedere. Corupţie. Criminalitate. Lipsă de bună-creştere. Violenţă. Trafic exagerat şi haotic. Şi, deodată, din tot haosul ăsta, un personaj: Antanas Mockus, un profesor universitar de matematică, lituanian de origine, ajuns rector al Universităţii Naţionale din Columbia, care se hotărăşte să candideze, ca independent, la postul de primar al oraşului Bogotá. 

Bogotá change (Andreas Møl Dalsgoard, Danemarca, 2009) surprinde transformarea oraşului începută de Mockus şi continuată de următorul primar al oraşului, Enrique Pe˜nalosa. Mockus, însă, este cel care a iniţiat reforma oraşului, şi nu orice reformă: una morală. Prin metode neconvenţioanle, aparent ludice: a îmbrăcat un costum de Superman şi s-a declarat Supercetăţean; a angajat 420 de mimi să controleze traficul; a împărţit oamenilor din oraş cartonaşe aprobatoare sau dezaprobatoare la adresa semenilor lor; i-a pus pe cetăţeni să sune atunci cînd dau peste un şofer de taxi cinstit şi de treabă.  

Lista ar putea continua. Ideea este, însă, că un oraş precum Bogotá – şi, de ce nu, Bucureştiul –  ar putea să se schimbe dacă în fruntea lui ar sta cineva cu totul motivat, hotărît şi cinstit. 

Bogotá change e un tip de documentar prezentat la „One World“. Nu toate au fost, însă, la fel de ancorate în realitate şi angajate. Nostalgia for the light (Patricio Guzmán, Franţa, Germania, Chile, 2010) e mai curînd un documentar poetic despre căutări, în deşertul chilian Atacama: o dată, a stelelor (acolo cerul este foarte transparent şi vizibilitatea mai mare) şi, apoi, în pămînt. În pămînt unde, pe lîngă mărturii despre epoca precolumbinaă, poţi afla chiar rămăşiţe ale unor oameni executaţi de regimul represiv al lui Pinochet. Un grup de femei continuă să le caute rămăşiţele, cu perseverenţă, considerînd că gestul lor este unul de memorie activă. Paralela dintre cele două tipuri de căutări, dintre nevoia de a face lumină în privinţa celor omorîţi şi lumina stelelor e subliniată prin filmări spectaculoase, inedite. Cele două lumi sînt unificate, în final, prin prezenţa fiicei unora dintre cei ucişi: aceasta a ales să fie astronom tocmai în locul în care i-au murit părinţii. Nostalgia for the light lărgeşte perspectiva strict socială asupra lucrurilor, plasîndu-se într-un plan filozofic, raportîndu-se la proporţiile universului şi ale evoluţiei acestuia în timp. De altfel, filmele prezentate în festival mi-au spulberat prejudecăţile (dacă aveam vreunele) asupra formei documentarului sau asupra perspectivei din care pot fi abordate subiectele. În Holy Wars (Stephen Marshall, SUA, 2010), cei doi eroi principali sînt importanţi: Khalid Kelly, un musulman irlandez susţinător al Jihadului, şi Aaron D. Taylor, un creştin american ce împărtăşeşte învăţăturile evanghelice în lumea musulmană. Filmul îi prezintă pe cei doi, cu ideologiile lor cu tot, în paralel. Personajele în sine sînt interesante, mai puternic fiind Khalid Kelly, un irlandez convertit la islamism în perioada cît a stat în închisoare. Şi care chiar crede  în aplicarea legilor Sharia. 

Pe de altă parte, Aaron Taylor, deşi mai puţin coerent în discurs, este, şi din punctul de vedere al regizorului, „personajul“ filmului: după întîlnirea pe care Stephen Marshall o pune la cale între cei doi, el începe să se îndoiască de stricteţea adevărului unic al credinţei sale, devine mai novator şi chiar scrie o carte pe această temă. 

Cîte filme, atîtea formule: Pit No.8 (Mariana Kaat, Estonia, Ucraina, 2010) adoptă o linie, să-i spunem, mai clasică: narează, emoţionant, povestea celor trei copii care cresc singuri într-o regiune minieră săracă din Ucraina, fratele fiind nevoit să-i întreţină pe toţi lucrînd în mină. Vous êtes servis (Jorge León, Belgia, 2009) porneşte de la scrisorile înspăimîntătoare şi tragice trimise celor de acasă de către femeile indoneziene plecate să lucreze ca menajere în Arabia Saudită. Valea Corlatului (Stephane Lucon, 2010), unul dintre puţinele filme despre România şi cu echipă românească care a fost prezentat în premieră la festival, analizează, cu umor şi ironie amară, situaţia unui grup de romi care s-au aşezat exact la graniţa dintre judeţele Braşov şi Covasna, şi care sînt ai nimănui... 

Exemplele ar putea continua. Două idei îmi vin în minte, de final: că documentarul, am văzut cu această ocazie, poate fi palpitant; şi că lumea e mult mai mare decît ne-o imaginăm noi, din cercul nostru strîmt. Dar, în acelaşi timp, şi destul de asemănătoare, desigur... şi în cele rele...

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.