Samplere, promoţii, degustări

Publicat în Dilema Veche nr. 545 din 24-30 iulie 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

Dacă cumperi două pachete, îţi dă unul gratis, plus o brichetă. Fata e foarte frumoasă. Păr lung, buclat, ochi fardaţi în stilul anilor ’50, cu o codiţă de dermatograf negru arcuită în caligrafie arabă, mult mai sus de linia pleoapei superioare, ruj corai şi dinţi mici, translucizi, de copil. E cocoţată pe nişte orori de pantofi care dau impresia că piciorul ei fin se termină într-o copită dizgraţioasă. Stă cu orele în picioare şi nu ştiu cum rezistă pe platformele alea insensibile.

Vrea să convingă pe cineva să cumpere nu ştiu ce ţigări revoluţionare, care au filtru cu ioni de nu ştiu cum şi care fac nu ştiu ce – curăţă plămînii, salvează planeta, te fac mai cool, habar n-am. Zîmbeşte continuu cu gura, fără ochi, şi spune repede, într-un inconfundabil accent bucureştean, tot ce are de zis. Tipul care a fost abordat abia mai reuşeşte să strecoare monosilabic cîte ceva. „Aţi mai fumat marca asta?“ îl întreabă fata. „Da, dar...“ nu apucă ăla să termine. „Şi? Cum vi s-au părut? Nu sînt mai uşoare şi mai aromate?“ îi înghite fata vorbele. „Mi s-au părut ciudate“, zice băiatul. „Ciudate? În ce sens? Probabil că nu aţi fumat destule ca să vă obişnuiţi“, îi dă fata înainte. Din spate, mă buşeşte rîsul. Mi-l imaginam pe bietul om cu vreo zece ţigări în gură, înconjurat de baxuri cu marca respectivă, cu un fumălău gros în jur, încercînd să se obişnuiască, să-i dea de cap gustului bizar, încercînd sîrguincios, fumînd mult, mai mult.... Am rîs şi am greşit. Am greşit pentru că în faţa sampleriţelor încerc să trec întotdeauna neobservată. Nu prea ştiu cum să tai conversaţia, cum să mă scuz că nu vreau să cumpăr marca aia de ţigări şi, pe deasupra, mi-e cam milă de ele, aşa drăguţe şi silit voioase cum sînt. Dar se îndreaptă spre mine. Vine, a ajuns. „Aţi mai încercat nu ştiu ce marcă de ţigări cu filtru de ioni cu diamante care scapă planeta de încălzirea globală şi contribuie la salvarea brotăceilor verzi de Amazon?“ îmi răpăie ea textul promoţional. „Ştiţi...“ „Dar de bricheta aceasta în serie limitată ce spuneţi? E cadou împreună cu un pachet la două cumpărate...“ Mă uit ca o viţică la brichetă, la pachete, şi reuşesc să spun, într-un puseu de curaj nebun: „Îmi pare rău, dar nu sînt fumătoare.“ Palmez bricheta pe care o aveam în mînă, o bag în buzunar şi înaintez la coada de la ghişeu. Fata mă lăsase în plata Domnului. Mă felicit pentru curaj, pentru inspiraţie, mai am două persoane în faţă, una, am ajuns la ghişeu. „Un pachet de Rothmans“, cer liniştită de la vînzătoare. Îmi iau pachetul şi mă întorc să plec. O pereche de ochi codaţi în dermatograf negru mă privesc cu dojană. Plec acoperită de ruşine, fata rămîne acolo pentru încă o zi lungă, pentru alte conversaţii identice cu tot soiul de oameni plictisiţi, forţat haioşi, nepăsători sau mincinoşi, ca mine.

De aia fug de promoţii. De aia ocolesc rafturile cu lapte şi iaurturi cînd în faţa lor stă o fată îmbrăcată într-un soi de costum de lăptăreasă bavareză şi oferă păhărele mici cu nu ştiu ce marcă de iaurt. Pe care ar trebui să-l guşti în faţa ochilor ei plictisiţi aşezaţi deasupra unui zîmbet etern rujat. Şi ar trebui să spui ceva politicos şi apoi, poate, să-l cumperi. Măcar ca semn că-i înţelegi efortul. Invers, cînd toată acţiunea nu implică nici o degustare, nici un fel de tîrg, culeg toate flyerele care mi se întind pe stradă. Pentru că nu-i OK să-l laşi pe omul ăla cu mîna întinsă, în soare, în picioare. Am geanta plină de oferte la saloane de cosmetică, săli şi saloane de nunţi, cursuri de spaniolă, sanscrită şi origami, oferte de angajare la video-chaturi şi invitaţii la întîlniri creştine în care un predicator sud-coreean va vorbi despre cum Dumnezeu e în toate.

Am intrat ieri în magazin. Încă o fată frumoasă ţinea în mînă o tavă cu bucăţele de salam înfipte în scobitori. Două babe minione au înghiţit mostrele. Drumul era liber, fără obligaţii. Am înaintat uşurată spre legume-fructe. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.