Rulează o reclamă la salam Gostat
Mie mi se pare foarte tare că nu are legătură cu ce era salamul pe vremuri. Doamne ferește, vorba aia, să fie vreo legătură! Salamul era tot zgîrciuri de carne, apă și soia, și zvonul bătea că ar fi tocați mai mulți șoareci decît porci. Avem aici o intersecție. Evident, salamul de astăzi este salam cu carne și ingrediente valabile calitativ. Intersecția este reclama. Ea este o ficțiune. Așa ceva nu există! Coada, ha! Nu așa erau cozile. Salamul, ha! Nu așa era salamul. Creierii ni se rotesc în virtutea nostalgiei, pardon, hipsterelii. Asta este intersecția. Școala nouă de mitologie spune ce mișto, școala veche – ce mișto, zice și ea, uite, vremurile noastre sînt prețuite, la care adaugă: am zis noi că-s capitaliștii de doi lei. Salamul încurcă timpii din mințile noastre. Asta arată că nu se știe ce-i cu comunismul, asta înseamnă că nimeni nu a fost capabil să așeze popular comunismul în matca lui. Asta chiar este rău. O explicație adecvată a comunismului ar fi făcut din reclama la salamul Gostat chiar o creație. Așa, ea nu are valoare decît de senzație, sufocată fiind de mecanism, stînjenește prin umor forțat. Ce vreau să spun? Și e interesantă povestea asta. Cu cît un mecanism social, un fragment din societate, un eveniment este mai bine înțeles, cu atît consumatorii sînt mai informați și mai exigenți. Implicit, publicitatea, formă de ideație-creație, devine mai puternică. Creația este mai tare cu cît cei din jurul ei sînt mai dotați cu chestii minime, de bază, cu o explicație și o poveste care să-i pună pe gînduri.
