Revoluţia boabelor

Publicat în Dilema Veche nr. 553 din 18-24 septembrie 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

Mi-am bătut joc de munca fermierilor din Peru şi Bolivia. Am aruncat la gunoi două pungi – una de quinoa şi una de amaranth – începute şi uitate cu lunile în măruntaiele cămării. Se stricaseră. (Pentru cei dintre dumneavoastră neinteresaţi de quinoa, amaranth, seminţe de chia şi alte asemenea: e vorba de nişte pseudocereale pline de proteine, omega trei-uri şi alte asemenea bunătăţi, descoperite şi mîncate mai cu seamă de vegani şi vegetarieni şi de cei care ţin dietă. Ajung cu preţuri mari pe rafturi şi vin din fermele din America de Sud.) Aşa.

Luasem cele două pungi într-un avînt organic, încă de anul trecut. 2013, adicătelea, an care a fost declarat a fi al superalimentului quinoa. Organizaţia pentru alimentaţie şi agricultură a Naţiunilor Unite i-a numit pe soţia preşedintelui peruvian, dar şi pe preşedintele bolivian ambasadori speciali ai Anului quinoa – despre care s-a spus că poate contribui la siguranţa alimentară a lumii şi la combaterea malnutriţiei. Caraghios e că boaba respectivă a ajuns a fi mîncată de lume fără grija zilei de mîine şi care se malnutriţionează cu bucurie din proprie voinţă.

Quinoa a născut şi discuţii globale legate de efectele cererii din ce în ce mai mari pe pieţele occidentale asupra amărîţilor de fermieri din Anzi care o cultivă de secole. Pentru bolivian şi peruan, quinoa e ca prazul olteanului, ca orezul chinezului. Îngrijoraţii mai de stînga au descoperit că din cauza cererii foarte mari, preţurile au crescut iar cetăţeanul bolivian nu-şi mai permite să-şi cumpere propriul aliment. Asta în termeni foarte simpli. Autosuficienţii de dreapta le-au dat peste nas şi le-au zis îngrijoraţilor că, dimpotrivă, populaţiile locale au avut ocazia să se dezvolte, să vîndă şi să cultive mai mult. (Toată lumea a avut o părere şi a dat sfaturi, cam ca în cazul ţăranilor din Pungeşti cărora li s-a explicat din toate unghiurile ce ar fi bine să facă sau să nu facă, în cazul gazelor de şist din ogradă.) În sfîrşit, cei cu capul temeinic înşurubat pe umeri n-au dat dreptate nici stîngii, nici dreptei şi au adus în discuţie disputele legate de pămînt şi de resurse, ivite după cererea globală imensă, dar şi a intermediarilor-samsari care au jupuit pieile de pe fermierul sud-american aflat brusc în centrul atenţiei unei populaţii hămesite după calorii puţine.

Bănuiesc că puţină lume care-şi face acum sarmale cu quinoa şi nu mai poate mînca un iaurt dacă nu aruncă o mînă de seminţe de chia în el, se gîndeşte un pic la ce e în spatele pungilor ăstora de pe raft. Şi poate e normal aşa. Dacă ne-am gîndi foarte mult şi la ce e în spatele unei perechi de Converşi, al unui iPhone sau al unui tricou Polo, am umbla cu toţii goi, deconectaţi şi tare trişti.

Altceva devine uşor deranjant. Snobismul mîncătorilor de bobiţe. Vezi tot felul de lume care mănîncă turtiţe de amaranth expandat (tot nişte bobiţe mici-mici cît macul care plesnesc ca floricelele dacă le pui într-o tigaie fierbinte. Sînt atît de mici, însă, că le pierzi între spaţiile dintre dinţi.). Aceeaşi lume se declară intolerantă la gluten. Arată-le o franzelă albă; o să vezi cum li se dă peste cap counter-ul de calorii în ochii înfricoşaţi. Nu mai mănîncă o tocană. Mănîncă, în schimb, o salată caldă de quinoa cu boabe de rodie. Umblă în geantă cu bobiţe de goji. Îşi îndulcesc cafeaua cu extract de frunze de stevia. Stevia, nu ştevie. Stevia rebaudiana e tot o plantă miraculoasă din aceeaşi Americă de Sud. Se pare că îndulceşte de 300 de ori mai abitir ca zahărul, n-are calorii şi e teribil de sănătoasă. Bănuiesc că, la un moment dat, se va potoli şi frenezia asta cu boabele sud-americane. Uite că o sarma cu quinoa aici, o plăcintă cu amaranth încolo şi nişte ciorbă de chia dincoace le-a cam schimbat traiul unor ţărani de la mii de kilometri depărtare. În bine sau rău, rămîne de văzut. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
„Te pot suna un minut?“
Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.
Zizi și neantul jpeg
Primăvară și sărbători
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
E cool să postești jpeg
Normalitatea anormalității noastre
Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.
p 20 WC jpg
Religia între pandemie şi război
De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.
Theodor Pallady jpeg
Rezonanța culturală a lemnului
Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu a divorțat după ce au descoperit că fiecare avea o aventură online cu celălalt sub nume false. Probabil au divorțat ca să poată fi, în sfîrșit, împreună și să-și consume adulterul. (M. C.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.