Remote în România?

Publicat în Dilema Veche nr. 708 din 14-20 septembrie 2017
Remote în România? jpeg

Înainte de toate, subiectul pe care îmi propun să îl dezbat este, în opinia mea, la nivel de science-fiction în România. Ridic de la bun început „scutul“ menționînd că scriu despre asta fără a fi un expert în recrutare sau HR, ca să recunosc de la bun început, față de experții și specialiștii care probabil mă vor apostrofa, că îndrăznesc să vorbesc despre ce văd azi la ei în curte, în raport cu un orizont destul de apropiat ca timp.

Pînă în anul 2020, unul din doi oameni vor munci „remote“. Acestea sînt statisticile în materie în SUA și UK, două dintre țările lumii care formează importante noduri tehnologice în momentul de față. Remote este termenul care definește situația în care un angajat lucrează în afara spațiului de birouri al companiei angajatoare, de cele mai multe ori din propria locuință, prin intermediul laptop-ului, al adresei de e-mail, al telefonului mobil (smartphone) și al instrumentelor tehnologice specifice de management al acestui tip de relație la distanță. Așadar, acesta este viitorul.

Am muncit o lună remote din altă țară pentru compania la care lucram de mai mulți ani, pentru că mi-am anunțat plecarea și am și plecat într-un timp foarte scurt, iar lucrurile trebuiau să fie puse în ordine. Eu și șeful meu direct agreaserăm deja că voi munci remote, dar în companie venise un nou HR manager care, aflînd despre inițiativa mea, a exclamat: „Băi, eu nu cred în munca remote, dar dacă managerul tău e de acord, eu sînt OK“. Cumva, nu am putut să uit părerea lui despre munca remote, ceva nu mi-a plăcut, dar dacă m-ai fi întrebat în acel moment ce anume, n-aș fi putut să spun: poate că, deși nu cerusem părerea noului HR manager, am primit-o, poate că după mulți ani de muncă într-o organizație, cel puțin încredere aș fi sperat că am reușit să cultiv în relația cu angajatorul meu, sau poate că omul era prea nou în companie și parcă nu se cuvenea să-și manifeste judecățile-n public înainte de „a prinde coajă-n locul ăla“, așa cum spunea un șef de-al meu în vîrstă, pe cînd eu eram un proaspăt aspirant la lumea corporate. Nu astea m-au deranjat, dar am să revin asupra acestui aspect.

IT-iștii sînt, la nivel mondial, primii pe lista oamenilor care muncesc remote. Ca în toată lumea, și în România se caută (la greu, cum se zice) IT-iști. Am plecat o perioadă într-o țară din Vest, unde soția mea primise un job în IT. Hotărîm, din anume motive, să ne întoarcem în România amîndoi. Irlanda se confruntă, în piața muncii din domeniul IT, cu aceeași problemă cu care se confruntă și România, dar la o scară mult mai mică: este greu să găsești IT-ști buni, iar ăia pe care îi găsești nu prea vor să muncească full-time într-un birou, pe un salariu super-fix, într-o companie unde sînt șefi, proceduri, ședințe, termene și proiecte limitate la obiectul de activitate al acelei companii. Informîndu-i că dorește să se întoarcă în țară, iar motivele întoarcerii nu aveau legătură cu locul de muncă, compania irlandeză i-a propus să muncească pentru ei remote din România. Era prima dată cînd soția primea o astfel de ofertă și, la fel, era prima dată în istoria acelei companii cînd unui om i se propunea să muncească din altă țară. Evident, au fost reticențe de ambele părți cu privire la acces și legătura tehnologică, dar nu s-a pus problema lipsei de încredere. Compania a trimis în România echipamentele tehnologice necesare, iar treaba merge bine și acum.

Spuneam că, în România, firmele au probleme în a găsi IT-iști pe care să îi recruteze și nu aș vrea să trec peste subiect înainte de a-mi exprima un punct de vedere. Încercăm să recrutăm oameni care există în momentul de față în piața muncii din România, în condițiile în care avem salarii competitive cu alte țări (e vorba numai despre domeniul IT!), dar nu avem pachete salariale, adică facilități, beneficii, cu care să convingem și să atragem, iar pe fondul neajunsurilor generale ale țării, oameni competenți pleacă sau au plecat deja. Poate că este cazul să recrutăm din afara țării. Dacă nu ai forță de muncă la tine-n țară, îți aduci. Ei ne iau oamenii, cum facem să-i luăm pe-ai lor? Cam asta e regula aplicată în Irlanda și în alte țări care au crescut rapid din punct de vedere economic: au adus forță de muncă competentă oferind pachete salariale motivante și, în primul rînd, încredere. Am mai zis-o, sînt aproximativ 45.000 de români care au emigrat numai în Irlanda, iar o parte importantă din aceștia lucrează în domeniul IT. Parcă aud replica: „N-avem noi cultură pentru așa ceva!“ Păi, nu avem, pentru că asta înseamnă să creezi pachete salariale motivante (nu numai Bookster, fructe și lapte proaspăt), să oferi pachete de relocare, să fii dornic să ajuți omul ăla să învețe regulile cetății, să îi faci ceea ce se numește a proper induction în noua lui viață, iar acest efort este susținut inclusiv de către instituțiile statului. Adică să oferi în țară o parte importantă din ceea ce i-a motivat pe cei mai mulți dintre români să plece. Așa este, nu avem cultură pentru așa ceva. Nu deocamdată!

Urmează o altă consecință directă a recrutării de personal din străinătate, respectiv ciocnirea mai multor culturi, a culturii noastre cu a celor pe care-i putem aduce în țară, în condițiile în care cei mai mulți dintre românii pe care-i cunosc sînt foarte conservatori din punct de vedere teritorial și naționaliști pe dinăuntru, în ciuda atitudinii de repulsie generală și experiențial nefondată, afișată la modul declarativ împotriva României. Ce vreau să spun cu asta este că anticipez problemele de ordin sociologic care pot să apară în urma unui astfel de demers, fără a avea pretenția de a înțelege complexitatea acestor probleme, dar „pun pe masă“ subiectul, cel puțin pentru a oferi o perspectivă.

Realitatea se schimbă. Planeta devine din ce în ce mai tehnologizată, iar asta e clar pentru toată lumea. Totul trebuie să se schimbe funcție de noile realități tehnologice, iar România, care oricum este situată, geografic vorbind, într-o parte de lume spre care prea puțini se uită, nu poate să rămînă încorsetată în prejudecăți și mentalități din vremuri istorice. Nu am încredere, în sensul exprimat de respectivul HR manager, înseamnă – per a contrario – am încredere în ceea ce pot verifica, controla, urmări. Asta înseamnă că spațiul de birou este locul în care muncești (trăiești, practic, o anume perioadă) în aceste limite de control, verificare și urmărire, fiind imposibilă manifestarea acestor valori (subconștient) instituționale muncind remote, pe patul tău și pe muzica ta. Lăsînd gluma la o parte, închei prin a spune că, în conformitate cu statisticile menționate la începutul acestui articol, vrem, nu vrem – ca multe altele în acești (aproape) 28 de ani revoluționari – va trebui să începem să învățăm cu forța și lecția încrederii…

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.