Religii noi

Publicat în Dilema Veche nr. 892 din 13 -19 mai 2021
Invizibilii jpeg

Cum altfel să se numească fanatismul bio, sentimentul „verde“ care a cuprins multă lume, revelaţia reciclării, salvaţi balenele şi altele asemenea? Subiectul e generos şi generator de aprige dispute, însă nu mă pot stăpîni să vă reamintesc una dintre iniţiativele parlamentare de după ’89: abia se deşteptase lumea largă şi aflase de clonare, de probleme morale, etice, bisericeşti şi aşa mai departe, că România era moţ în vîrful listei cu semnatarii care ziceau „nu“ bietei Dolly. Aşa, din principiu. Las la o parte că, într-o ţară realmente misogină, nepăsătoare faţă de probleme reale de mediu, cu o capitală care nu are staţie de epurare, cu plaje pe cale de dispariţie şi o mare aproape moartă, e nevoie şi de feminism, şi de ecologişti, şi de activişti, şi de Greenpeace, şi de ce vreţi dumneavoastră. Deranjant mi se pare – peste tot în lumea asta – modul în care se vrea a se impune un stil de viaţă. Agresivitatea asta „verde“, isteria bio, sănătatea impusă aproape că mă fac să mă simt exclusă din viaţa socială pentru că fumez şi mănînc nişte amărîte de chips-uri pline de E-uri, cu sentimentul că fac o vitejie fără de seamăn.

Am o bună amică emigrată de îndelungă vreme în Canada. Acolo i s-au născut cele două fetiţe, una este la vîrsta gimnaziului, cealaltă la grădiniţă. Vin în fiecare vară în România să-şi vadă bunicii. Terminînd una dintre copile o sticlă de suc, i-o întinde bunicii s-o arunce la gunoi. Femeia se întoarce de la bucătărie, iar fetiţa o controlează: „Buni, ai reciclat?“. Păi, dragii moşului, buni nu prea are ce să recicleze în România. Aici există acele tomberoane clasificate „hîrtie, plastic, sticlă“, numai că sînt deseori la trei-patru-cinci străzi depărtare de locul în care stai. În plus, nu de puţine ori, gunoiul pus acolo pe căprării ajunge în aceeaşi maşină de salubritate. Din maşină, la buza gropii de gunoi, se sortează încă o dată de mînă. Pe o bandă luuungă, mai multe femei aleg din zoaiele noastre şi plasticul, şi cartoanele, într-un miros şi un zgomot infernale.

Urmează apoi sindromul „apei plate cu lămîie“ atribuit, de regulă, famelicelor modele de catwalk. Un întreg popor vegetal se hrăneşte programatic cu soia, salate şi diverşi muguri exotici. Şi opţiunea asta (perfect valabilă pînă la un punct) are la rîndul ei mai multe stadii, pînă să ajungă la adevărate scrînteli urbane care modifică stiluri de viaţă. De la nimic care are puls la nimic gătit, pînă la nimic care a fost cules, recoltat sau rupt de pe creangă. Iar aşa-numiţii freegans („free“ plus „vegan“) practică ceea ce s-ar traduce prin trăitul din gunoaie. Evident, România nu are (încă) o comunitate de freegans. Tabuurile sociale de acest fel sînt încă extrem de puternice. Are, dacă vreţi, freegans de nevoie: comunităţile exasperate de sărăcie care s-au format lîngă marile gropi de gunoi. Un freegan adevărat mănîncă din gunoi pentru că în aşa fel luptă împotriva consumerismului şi a risipei. Şi a globalizării. Şi a încălzirii globale.

Ceea ce mă duce la altă istorie dubioasă. Temuta încălzire globală. Efectul de seră de care au fost găsite vinovate pînă şi vacile cu arderi metabolice mai intense. Privirea ucigătoare a posesorului de Prius aruncată şoferului de SUV. Probabil că multă lume a citit şi a văzut (tremurînd sub pături, într-una dintre cele mai friguroase ierni pe care le-am avut în ultimii ani) ştirile legate de documentele şi mesajele trimise între diverşi climatologi, din care înţelegeai că ideea acestei încălziri globale ar fi o mare manipulare. Asta dacă n-o fi fost chiar o manipulare faptul că documentele au ieşit la iveală cu o lună înainte de întîlnirea de la Copenhaga, unde urma să se stabilească o serie de măsuri „prietenoase cu mediul“. Neîndoielnic e, însă, cinismul cu care ţări dezvoltate şi ajunse cu sacii în căruţă vor să impună suratelor, care abia ajung să se împlinească economic, o emisie de gaze cumpătată.

Orice pare a fi impus cu forţa devine automat dubios. Nu contează cît de generoasă e ideea. Dacă îţi hărţuieşti ca societate „responsabilă“ carnivorii, fumătorii, consumatorii de benzină şi alții asemenea se cheamă că data viitoare pot avea probleme şi persoanele cu ochi albaştri, cele cu părul creţ şi, în general, oricine nu e de acord cu tine.

(apărut în Dilema veche, nr. 328, 27 mai 2010)

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.