Răspuns domnului Radu Cosaşu

Marta PETREU
Publicat în Dilema Veche nr. 221 din 13 Mai 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am citit cu spăşită uimire perdaful "Diabolizarea lui Sebastian", pe care, cu incontestabilă competenţă şi impecabilă logică, mi l-a tras domnul Radu Cosaşu în două numere din Dilema veche (nr. 218-219). E un pamfleţel simţit şi plin de ofuri, care merge drept la ţintă, străbătînd rapid şi fără probleme, ca trenul pe şine, peisajul denivelat al probelor concrete pe care le-am adus eu în fragmentul de studiu publicat în România literară. La un studiu ştiinţific, bazat pe probe precise - dar pe care dl R.C. îl socoteşte eseu, şi încă unul "pe un ton hotărît demascator" - dl R.C. opune, demn, un pamfleţel incoerent şi fără nici o probă, care se află 99% în ignoratio elenchi (sau, pe româneşte, în afară de chestiune). Elanul dlui R.C. se nutreşte din indignare şi, în absenţa totală a contraargumentelor, se afirmă prin atacul la persoană şi prin numeroasele procese de rea-credinţă pe care mi le face. La acestea din urmă, n-are nici un rost să răspund, că tot n-o să mă creadă. Dar. Dar, fapt remarcabil, pamfleţelul dlui R.C. se află, în proporţie de 1%, la obiect. Iar despre asta merită să vorbesc. Şi anume, dl R.C. recunoaşte că domnia sa a ştiut de multă vreme despre trecutul de extremist de dreapta al lui Mihail Sebastian: "Ştiam de mult - fără să am acces la documente - că Ťnu-i deloc în ordine cu Sebastian»; antifascişti mai bătrîni decît mine, bine blocaţi în stalinism, îmi spuseseră cu dispreţul cuvenit că ŤHechter al tău a fost năist în toată puterea Cuvîntului»". Deci, dl R.C. a ştiut. Şi, fireşte, nu s-a dus la "documente", să afle concret despre ce anume este vorba. A preferat să creadă că "documentele" îi sînt inaccesibile. Bineînţeles, colecţia Cuvîntului îi stătea la dispoziţie şi înainte de 1990, şi după. Dar a ales să ştie numai în mod vag, ca să poată să tacă în mod profund. Sau, mai mult, ca să poată "ficţiona" o întîlnire, la Capşa, între un Eliade vinovat şi un Sebastian curat ca lacrima, care tac împreună. Iar acum e supărat foc pe mine că, după ce am aflat şi eu (eu, una, neavînd picior de "stalinist" în preajmă, am aflat citind Cuvîntul), nu am tăcut ca el. Pentru tăcere, dl R.C. are un argument imbatabil: cînd a scris ce a scris, Sebastian era "abia ieşit din adolescenţă". Cu asta, dl R.C. mi-a astupat gura: într-adevăr, în toamna anului 1933, cînd se afla în culmea avîntului său revoluţionar de dreapta, Sebastian avea numai 26 de ani. Iar eu, în graba mea de a-mi ului cititorii cu "un adevăr... de Ťultimă oră»", şi orbită cum eram de senectutea coaptă a colegilor de generaţie ai lui Sebastian - Cioran o fi fost la vîrsta a treia în 1936, cînd şi-a publicat Schimbarea la faţă a României, căci avea 25 de ani şi 8 luni - nu am ţinut cont că avem de-a face cu un ins "abia ieşit din adolescenţă". Aşa că fac mea culpa şi îmi fixez bine în minte că, în vreme ce huliganii Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, Noica, Pandrea, Acterienii şi ceilalţi au fost nişte moşnegi cu bărbi colilii, în generaţia ’27 a existat, ca unică excepţie, un "abia ieşit din adolescenţă" - Sebastian, fireşte. Şi, ruşinată foarte că nu am văzut asta singură, mai că-mi vine să făgăduiesc că nu o să mă mai ocup de el - decît din punctul de vedere pe care, prevăzător şi generos, mi-l indică dl R.C. însuşi. Şi anume, dl R.C. îmi sugerează o temă mai demnă de cercetare: să studiez "articolele culturale" ale Sebastianului-abia-ieşit-din-adolescenţă... Ar fi, recunosc, un cîştig pentru toată lumea, deoarece "articolele culturale" ale lui Sebastian, gata adunate şi rumegate în diverse antologii, toate ad usum Delphini, sînt uşor accesibile (inclusiv pentru dl. R.C., care nu merge la bibliotecă, dar care ştie totul: din antologii; iar cînd nu ştie, ghiceşte, aşa cum mi-a ghicit mie în bobi ce-am scris în partea încă nepublicată a studiului meu). Or, dacă aş citi şi eu, ca dl R. C., numai antologii cu "articolele culturale", aş fi pe veci ferită de ispita de a mai scotoci în colecţia rău-mirositoare a Cuvîntului... de unde nu se ştie ce dovezi împeliţate o să mai culeg... Dar, înainte de a face un asemenea sacrificiu intelectual, mă întreb cu îngrijorare: cum să îi facem să tacă pe jurnaliştii din presa evreiască a anilor 1934-1935, care au scris despre "abia ieşitul din adolescenţă" lucruri mult mai date dracului decît o să pot eu - cu lipsa mea de "humor", pe care bine face dl. R.C. că mi-o taxează ad personam - să scriu vreodată... Şi, mai ales, oare cum să facem să se volatilizeze textele năiste şi ultranăiste ale lui Sebastian însuşi din paginile Cuvîntului... Cum să facem, îl întreb sfios pe dl R. C., ca din stilul şi din bagajul de idei ale lui Sebastian să dispară gheara inconfundabilă a "diavolului" - adică a lui Nae Ionescu... Am scris numele Necuratului, şi trebuie cu grăbire să mă lepăd de el: vai mie, nu eu, ci Sebastian însuşi l-a numit pe Nae Ionescu "diavolul". El şi alţi "postdataţi" din epoca interbelică, pe care dl R.C. îi ştie, cu siguranţă, pe dinafară. Aşa că "diabolizarea lui Sebastian", pe care dl R.C. mi-o pune graţios în spinare, e un lucru ceva mai gingaş... Dl R.C. crede că "diabolizarea" este "marcă înregistrată a facilităţii cu care intelighenţia română melodramatizează orice fenomen". Din păcate însă, nici eu, nici "facila intelighenţie română" nu deţinem patentul "diabolizării" extremei drepte, fie aceasta românească sau europeană. "Marca" este ea "înregistrată", cum observă acut dl R.C., dar "facilii" Thomas Mann, Klaus Mann sau Norman Mailer ne-au făcut figura şi au patentat-o, mai de multişor sau mai de curînd, în altă parte: în Doctor Faustus, în Mefisto, în Castelul din pădure... În ceea ce mă priveşte, transportată de elanul dlui R.C., recunosc cuminte că sînt (aproape) gata să renunţ la a-l mai "diaboliza" pe "abia ieşitul din adolescenţă". Mai mult, deoarece studiul meu îl face pe dl R.C. să se plîngă că i-aş ştirbi lui Sebastian calitatea de "înger", i-o restitui pe loc: în faţa înaltului şi cinstitului scaun de judecată al dlui R.C. (care a ştiut totul, dar ori a tăcut, ori a "ficţionat" pe măsură), declar, de bunăvoie şi nesilită de nimeni, că sînt gata să mă iau de mînă cu I. Ludo, ca să îl recunoaştem pe Mihail Sebastian, la unison, drept "arhanghelul Mihail circumcisul, angelul păzitor al demnităţii patronului" său. Cluj-Napoca, 1 mai 2008 Răspuns la răspuns Ca autor al unui "pamfleţel simţit şi plin de ofuri", dar şi de "o incontestabilă competenţă şi impecabilă logică" (arta ironiei nu constituie deocamdată punctul forte în scrisul doamnei Marta Petreu), aş fi foarte mulţumit dacă şi acel 1% din argumentarea mea i-ar ajuta să-şi desăvîrşească studiul, în sensul firesc al îmbunătăţirii lui. Radu COSAŞU

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.