Radiografia „binelui“

Bianca VOINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 651 din 11-17 august 2016
Radiografia „binelui“ jpeg

Eram în ultimul an de gimnaziu, în vizită la prieteni de familie, și mă aflam, ca de fiecare dată, în camera în care „se jucau copiii“. Mi-am auzit întîmplător mama discutînd serios în sufrageria prietenilor săi despre cum eu „trebuie“ să urmez o meserie care să-mi asigure un trai sigur, iar pentru ca acest lucru să se întîmple, „trebuie“ să merg la un liceu economic. Acel „trebuie“ repetat mi-a declanșat revolta contra faptului că mi se contura o direcție din care eu nu făceam parte, nu eram consultată și nu se lua în calcul ca decizia să fie a mea. Cearta care a urmat în acea vizită a fost proclamarea independenței mele de adolescentă.

Mi-am ales liceul după propriile criterii și evaluari, dincolo de fricile mamei și în ciuda opiniei profesorilor despre media generală a clasei. Atunci totul se aborda la nivel general, deși scăpasem de comunism de mai bine de șase ani. Acest tip de comportament bazat pe generalizare și „trebuie“ ne domina și există încă în sistemul de învățămînt românesc și după douăzeci de ani.

În anul întîi de facultate, cînd părinții mi-au spus să-mi găsesc un loc de muncă pentru că veniturile lor se împuținaseră, m-am angajat într-o agenție imobiliară cu gîndul că astfel voi avea ocazia să cunosc mai bine Bucureștiul, să îmi înving timiditatea, să fiu independentă și să-mi iau o Dacie. Am căutat apoi job-uri part time ca să reușesc să aprofundez prin practică chestionarele de cercetări de marketing pe care le abordam (din nou la nivel generic) în facultate. M-am pregătit pentru interviuri la multinaționale și agenții de recrutare pentru a obține un post cît mai apropiat de aria de studiu și pentru a-mi putea completa experiența teoretică cu lucruri practice. Am deprins un mod de gîndire, am atins obiective, am urmat proceduri, am făcut, așadar, pașii „corecți“ pe care i-am învățat de la părinți, profesori, colegi, șefi ș.a.m.d. Toate aceste surse au fost deosebit de importante în formarea mea ca adult. Eram „bine îndrumată în viață“ și pregătită să dau mai departe informațiile mele. Integrată în societate, mă simțeam un robot care știa să apese butonul „trebuie“, evaluam și uneori contestam analizînd procedura. Înarmată cu toate aceste instrumente, îmi gestionam viața și îmi amî­nam proclamarea independenței mele ca adult – uitasem să mă mai întreb ce-mi doresc și care este scopul propriu pe care să-l dau vieții.

Cred că este importantă perspectiva pe care o avem asupra adolescenței noastre, atunci cînd vine timpul pentru radiografierea unei etape esențiale, cea la care începem să facem alegeri ale rețetei de „bine“ în care credem. Modalitatea prin care o facem – independent sau influențat – ne reflectă uneltele pe care le folosim pentru a depăși etape. Cîți dintre noi ne găsim timpul să reflectăm asupra acestui aspect? Cîți alegem să ne uităm în oglindă înainte de a recomanda rețeta binelui? Către cine facem aceste recomandări? Cum o aplicăm copiilor din jurul nostru?

Am ales să caut motivația presiunii lui „trebuie“ și să-i dau un sens ludic abia după o analiză personală de găsire a propriului adevăr, o privire de ansamblu a „descrierii de post“ a părinților mei, a opiniilor primite din cercul de apropiați. I-am pus pe rînd acestui sens pălăria curiosului, a entuziastului, a aventurierului. A fost frumos jocul interior, așa că, firesc, a apărut dorința de a-l împărtăși cu adulții și copiii din jurul meu. Alături de copii, adolescenți, părinți, prieteni și profesori, am dat o altă nuanță nevoii de lectură, demonstrînd teoria că schimbul de opinii pe subiecte care chiar ne interesează poate fi liantul între cele trei generații.

Mi-am asumat o singură sarcină din meseria de părinte, aceea de a transmite copiilor și adolescenților pasiunea pentru lectura de plăcere, discutînd fără bariere o carte pe lună cu personalități culturale, scriitori, artiști sau specialiști. Toți acești oameni au venit voluntar și cu cea mai mare deschidere, fiind oaspeți speciali ai Clubului de lectură „Fanbook“. Ne-am apropiat, ne-am exersat gîndirea critică, argumentația, relaționarea și încrederea de sine. Ne-am jucat cu noi, cu ideile, cu barierele, cu presiunile exterioare, cu ambițiile, motivațiile și – de ce nu? – cu indignarea și moralitatea. Am avut și divergențe pe subiecte tabu din cărți. Este delicat să abordezi nuanțele hoției, ale morții, ale sexualității, ale moralității, ale violenței, ale bolilor, ale prostituției etc. și ies la suprafață principiile de viață ale fiecăruia. Este foarte important acest mediu care îți permite să te dezvălui, chiar și ție însuți. Orice ocazie de acest fel poate deveni o proclamare a independenței fiecăruia, indiferent că ne aflăm într-o vizită, la școală, la serviciu sau la un cerc de lectură.

Am avut divergențe de opinie cu două mămici în urma lecturii cărții De ce fierbe copilul în mămăligă de Aglaja Veteranyi, text care impresionează prin realism, cu multiple calități literare, premiat internațional și foarte apreciat de critici. Părinții au fost indignați, considerînd cartea nepotrivită pentru vîrsta fiicelor (13 ani) și moralitatea „normală“. Ulterior, fetele au participat selectiv la întîlnirile clubului. Dar astfel de cărți puțin discutate sînt totuși importante pentru înțelegerea suferinței exterioare nouă, a superstițiilor, a înstrăinării, a relațiilor de familie și a celor de abuz.

Pentru echilibru, voi cita și un părinte care a ales să discute deschis și al cărui copil mi-a mărturisit că abordează și alte subiecte „interzise“ sau considerate dificile: „Noi, părinții, încercăm să îi protejăm pe copiii noștri de eșec, fără să ne gîndim că, de fapt, îi protejăm pe copiii noștri de succes sau fericire – succes care se obține sau se învață prin dezvoltarea unor trăsături provenite doar în urma unui eșec.“ 

Bianca Voinescu este director și cofondator al Asociației CSR Mindset, inițiatorul și organizatorul Clubului de lectură „Fanbook“.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.
Procesul comunist din Gara Teiuş: cum au fost judecaţi ceferiştii vinovaţi de catastrofa feroviară din 1968 jpeg
Cum erau urmăriți ceferiștii de către Securitate. Zeci de informatori erau folosiți de către „organe”
Securitatea comunistă avea în obiectiv și angajații de la CFR, domeniu de activitate care s-a dezvoltat mult după anul 1970. În Alba, dosarul de obiectiv „transporturi feroviare” a fost deschis în luna august 1972.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.