Psihanaliza din piață: ţiganca din Rîmnic
Deja am uitat în detaliu cum a fost. Dar a fost cum nu se poate mai bine. Am vrut doi dovlecei, am luat trei. Mi-a spus: dar merg şi trei ardei. Nu iei și leuștean? Iau și ardei iuți, iau și pătrunjel. Îmi dă și mărar, și leuștean. Nu se lasă și scoate țelină și morcovi. Voiam să iau doi dovlecei, nu? Ce s‑a întîmplat cu mine? Dovlecei am luat din proprie voință. Ce-i cu ardeii? Oferiți, mi-am dat seama că n-ar fi rău un picant, am avut imaginea exactă a ardeiului iute pe grătarul unui platou grecesc, lîngă roșia și ea gratarisită. Dar seria mărar, pătrunjel, leuștean mi-e străină. Nu voiam să fac nici o ciorbă. Ce-i cu țelina și morcovii ăia? Nu mi-i doream, nu iau ce nu plănuiesc, că mi-e mie rușine de vegetalul care se stinge sub ochii mei și pe care nu-l folosesc nicicum. Aveam, nu-i așa, sentimentele puternice și activate. Și cu toate astea, duminica asta, în piață la Rîmnicu Sărat din București, ființa balaoacheșă m-a fascinat. Privirea îi era ascunsă cînd îmi dădea pătrunjel, deschisă cînd mă învingea. Totalul mi l-a spus cu o tăcere mormîntală. Se opriseră fluierele poliției din intersecție, musiul care vindea parfum, tataia care dădea semne că are pungi de vînzare. Murele, zmeura amuțiseră. Am auzit clar că mă costă 6 lei. Nu, nu avea cozi împletite, nici alunițe asasine. Nici nu-i țin minte chipul. Țin minte gesturile. Sclipirile din ochi combinate cu leuștean, degetele lungi cu ardei iute. Așa este, nu-i așa? Culmea este că toată închipuirea mea de gătit acasă s-a prăbușit. N-am făcut nimic pe grătar, cum visam. Am făcut un wok de legume, cu ardei tăiați și verdeața mărunțită. Sînt nebun, ce mai! A știut să vîndă fata, 12 lei m-a costat totul. Nu știu cît a cîștigat din tot, dar știu că mi l-a schimbat și pe Fulgerică din farfurie. Cred că asta înseamnă vînzare adevărată.
