Primăvară-vară 2016

Ana-Maria SÎRGHI
Publicat în Dilema Veche nr. 654 din 1-7 septembrie 2016
Primăvară vară 2016 jpeg

Zilele trecute mi-a căzut în mînă catalogul primăvară-vară al unei mari companii de modă, din categoria facem-haine-în-Vietnam-cu-5-eu­ro-bu­­ca­ta, și am fost surprinsă să descopăr că în spatele bau-bau-ului exploatator se află o echipă de oameni creativi, onești, cumsecade. Ca mine și ca tine. Întîi de toate, pe prima pagină, ți se promite o călătorie fabuloasă între urban și nonurban, real și fantastic, terestru și celest. Hainele care urmează a-ți fi prezentate evoluează pe o axă imaginară ce leagă aglomerația isterică a orașului de plajele visătoare ale Ibizei, pe unde designerii au cutreierat pentru inspirație. Stilul de viață lejer al insulei i-a ghidat în alegerea țesăturilor, tiparelor, accesoriilor, care nu-s colecții reciclate din alți ani, ci piese noi în conjuncție cu tine. În plus, am aflat că materialele nu sînt banale urzeli, ci ființe vii: denimul se comportă nonșalant vara, iar dantela poate avea o atitudine chic.

Tulburător preambul. În fine, pornesc în călătorie. O fată frumoasă – cum alt­fel? – și cu atitudine lejeră te însoțește timp de zece pagini schimbînd rochii, sacouri, pantaloni, brățări, mărgele și cercei. Hainele nu strălucesc. Le-ai putea găsi și în hipermarket-uri sau în magazinele second-hand. Îți dau mai degrabă sentimentul că sînt comode, ușor de purtat, accesibile ca preț și că ceea ce le poate anima, de fapt, e atitudinea ta. Zîmbăreață, provocatoare, serioasă, indiferentă, letargică, ispititoare, întrebătoare, business și celelalte. Cîte măști nu purtăm în fiecare zi! Rezonez cu acest catalog și cu ceea ce îmi amintește despre ființa umană. Nu mă așteptam la așa evadări filozofice. Pe la jumătatea lui, o scrisoare de la designerul companiei, semnată cu „Lots of love, Pauline“. Mă intrigă. Trebuie să o citesc, mai ales că eu aveam impresia că iubirea e o pasăre rară, pe care n-o scoți din colivie cu una, cu două. Hmmm. Începe cu „We collect objects, we collect stories, we collect memories“. Din nou, o trimitere în abstract? Povești și amintiri printre haine. Nu-i rău deloc. De asta spuneam, designerii sînt prietenii tăi. Ei cîntăresc lumea în senzații și prețuiesc memoria, sediul cunoștințelor și mișcărilor din trecut. E aproape o întoarcere spre sine, un complex de interogări din care te vei lămuri ce-i cu trecerea ta pe pămînt. Brand-ul se dezvăluie în sintagmele următoare: au o perspectivă multiculturală (au străbătut mapamondul pentru a găsi materiale și culori diverse), apreciază calitatea și sustenabilitatea (care nu-s doar lozinci, ci un scop în sine), creează pentru toate femeile lumii. Chiar dacă e foarte greu, te vei regăsi cumva. Aș vrea să le transmit pe această cale că și-au asumat o misiune imposibilă. Deși nu răbdăm să nu ne înnoim garderoba în fiecare sezon, asta nu înseamnă că ne duce de nas o rochie sau o pereche de pantofi. În fine, încheie ea, brand-ul nu lucrează pentru femei ușor de subordonat și nici n-ar fi înțelept să fie așa. Aici m-am pierdut puțin, fiindcă eu căutam o pereche de blugi și nu vreau să fiu chemată la revoluție, dragă Pauline.

Încă cinci pagini cu modelul și ajung la un colaj de fotografii sepia din culise. Foarte des întîlnita ancoră de real care ne spune că și ei sînt oameni ca noi, se trezesc dimineața și merg la serviciu, beau cafele și mănîncă fast-food. Se deschide cu „a collection designed for a happy attitude!“, ceea ce mă pune pe gînduri. Nu e cazul să exagerați cu siropul. Am început să înțelegem ce înseamnă industria de fashion și intrăm conștienți în jocul iluzionării de masă. Dar gogoșile ieftine cad rău la stomac. Îi văd pe fotografi aranjînd luminile, apoi chinuindu-se în Photoshop, pe model stînd cuminte la machiaj, pe designeri combinînd ținute și accesorii cu stil. O întreagă echipă în tranșee și nici o atitudine veselă.

După o altă serie de fotografii, ajung la finalul călătoriei, unde sînt îndemnată să fiu curajoasă, fermecătoare și să-mi găsesc stilul. Pe ultima copertă, o ramă-decupaj din cotidian, cu fețe gînditoare, poznașe, nepăsătoare, liniștite, încrezătoare, din care înțeleg că excursia a fost despre cum e să fii om. Ceea ce eu știam și înainte să-mi cumpăr bluza care a ajuns cîrpă de șters praful după prima spălare. Deci care-i faza? 

Ana-Maria Sîrghi este jurnalist freelance și scrie pecurat.ro.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.
1 dorin chiotea infectat cu covid varianta omicron 3 jpg jpeg
Continuă revolta la TVR. Chioțea: „Audiențele au fost de 15 de ori mai mici decât în zilele cu meciuri”
Dorin Chioțea a spus că mutarea transmisiunilor directe pe alte canale ale televiziunii publice a dus la o scădere a audienței de 15 ori decât în zilele cu meciuri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.