Prieteni buni

Publicat în Dilema Veche nr. 657 din 22-28 septembrie 2016
Invizibilii jpeg

Scena putea fi oricînd subiectul uneia dintre lucrările timpurii ale lui Van Gogh. Culegători strîmbi de cartofi, țărani bolovănoși, cu plug, jucători de cărți desenați gros, înghețați în gest. Compoziția – excelentă: punctul de interes era un tip burtos pe care cămașa albă stătea gata să plesnească din nasturii suprasolicitați. Burtosul nu era plasat chiar în centrul acțiunii, stătea cumva mai spre dreapta privitorului, într-o poziție bizară. Capul căzut între umeri, brațele groase atîrnate între genunchi. Omul era așezat pe o bordură, lîngă un tomberon verde de gunoi.

Spre el se îndreptau privirile celorlalți. Trei femei și încă un bărbat. Două femei stăteau pe aceeași bordură, cea de a treia și bărbatul erau în picioare, spre stîn­ga. Împreună cu tomberonul înalt de gunoi de care se sprijinea leșinatul, cei care stăteau în picioare echilibrau și încadrau acest tablou veșted. Îmbrăcați de petrecere, abia ieșiți de la o nuntă care durase pînă la crăpat de ziuă, una din sărbătorile alea triste, lungi, năclăite și înecate în alcool. În cocul brun și ciufulit al uneia dintre femei sclipeau obscen în lumina soarelui paiete aurii. Gleznele și labele picioarelor umflate se revărsau peste pantofii de lac deveniți minusculi, bareta unui sutien tăia adînc în carnea moale a unui umăr, unghiile lungi și roșii arătau ca unghiile unui moroi în lumina crudă a dimineții. Toți se uitau tulbure la bărbatul cu capul căzut pe piept.

Poate că tabloul ar fi trecut neobservat dacă toți nuntașii ăștia șifonați nu erau lătrați isteric de un cîine. Mic, negru, cu ochii ieșiți cu totul din orbite, cîinele se zbătea de moarte în lesa unei bătrîne în capot. Animalul era rasa tipică pe care o prețuiesc mai degrabă pensionarii. Un soi de pechinez cu coada care se flocoșește spre vîrf, un trup lung ca un cîrnat, pe patru picioare scurte. Ochi căprui, exoftalmici, o trufă neagră și umedă. Nervos.

„Ia pleacă, madam, cu javra, că mă doare capul!“, a izbucnit femeia cu unghii de moroaică. Cocul cu lame a aprobat și a prins mai abitir în paiete lumina soarelui. „Ce, sîntem la circ? E și omu’ obosit“, a mai zis moroaica supărată și fără chef, uitîndu-se țintă în creștetul leșinatului. Madam în capot și-a tîrîit pechinezul care deja lătra fără aer. Animalul se îneca de nervi, exact ca micuții care sar să bată vreun barosan de 200 de kile – „Ține-mă, nene, că-l omor!“ A plecat sugrumat de lesă împreună cu stăpîna: „Hai, puiule, hai să mergem acasă, lasă…“

Între ei era clar o legătură vie și trainică. Își împărțeau probabil singurătățile, hrana și vorbele bune de mulți ani. Veți fi observat cît de profunde sînt cuplurile astea de oameni și cîini bătrîni. Aproape că ajung să semene unii cu alții, se șubrezesc împreună, le cad dinții, părul și li se încețoșează ochii. Cîinii oamenilor în vîrstă sînt mai degrabă mici, flocoși, iar cei albi au dîrele de lacrimi mai închise la culoare, șiroind permanent din colțul intern al ochilor. Probabil că aceste animale ar ști să vorbească. Pentru că lor li se împărtășesc amintirile, dar și întîmplările zilei. Pe strada mea e o bătrînă care iese în fiecare dimineață cu doi asemenea cîini, pe care-i ceartă ca pe oameni. „Nesimțito! Ți-am zis să nu mai alergi așa… Taci din gură, n-auzi, numai gura aia e de tine! Treci, treci, treci încoace, că nu știu ce-ți fac, dau cu tine de pămînt!“ Cîinii ăia, ce să facă, dau și ei din coadă și latră în continuare.

În asemenea cupluri mai răsar și excepții. Am văzut o bătrînă care plimba pe stradă un pitbull cu un cap cît roata autobuzului. Cel mai probabil, animalul căzuse în grija ei după ce entuziasmul inițial al vreunui fiu sau nepot se stinsese definitiv. Altădată, tot o bătrînă firavă flutura literalmente de capătul greșit al lesei, alergată prin oraș de un cîine-lup cît un vițel.

De regulă însă, cuplurile sînt perfect asamblate. În cazurile extreme, și omul, și animalul par a fi rezultatul nefericit al operei unui taxidermist începător. Două momîi singure, legate de o lesă. Jerpelite, cu ochi din plastic, fără să știe exact cine plimbă pe cine, dar gata să observe și să comenteze întîmplările orașului. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Multe localități din Siberia nu au căldură FOTO SHUTTERSTOCK
Rușii din Siberia îngheață în case: „Ucraina supraviețuiește fără încălzire, iar aici, în Hakasia, viața este îngrozitor de grea”
Rușii din regiunile cele mai izolate ale Rusiei sunt lăsați să înghețe, în timp ce președintele țării Vladimir Putin cheltuiește zeci de miliarde de dolari purtând un război de cucerire în Ucraina.
iulian juncanaru, stomatolog mort FOTO Faceb jpg
Medicul Iulian Juncănaru, fost concurent la Chefi la cuțite, a murit la doar 39 de ani. Cum a fost găsit
Un stomatolog, fost concurent al sezonului 8 Chefi la cuțite, a murit la numai 39 de ani. Clinica unde el a lucrat ca stomatolog, precum și apropiații au făcut anunțul trist. Tânărul a murit subit acasă.
lemne de foc shutterstock
Cea mai eficientă metodă de încălzire a locuinței. Centrala pe lemne versus centrala pe peleți
Pentru o casă de 100 de metri pătrați bine izolată, în care locuiesc patru persoane, costurile pentru încălzirea cu lemne sunt de 7.000-9.000 lei/sezon de încălzire. La peleți vorbim de un plus de 2.000 de lei.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.