Presiunea semenilor mei

Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Invizibilii jpeg

Sînt în magazin și mă duc spre zona în care o doamnă cu trup de Valkirie-Brunhildă stăpînește peste vitrinele cu cărnuri. Doamna stă cu ambele brațe sprijinite de tejgheaua din spatele vitrinei, într-o atitudine de învingătoare. E regina cîrnaților care stau aliniați milimetric sub bustul ei larg, e prințesa tobei și a pastramelor, e ducesa de șuncă de Praga și, mai cu seamă, e principesa rasolului marmorat care ascunde banul grăsos al măduvei proaspete.

Mă privește cu niște ochi minunat de albaștri și mă întreabă ce mi-aș dori. „Mi-aș dori“, zic școlărește, „să vă rog foarte mult să-mi tocați și mie un kilogram de pulpă de curcan.“ Ridică o sprînceană, se uită la mine (eram mică, neghioabă, nesigură), „bine, imediat“, zice și se întoarce pe călcîie către mașinăria din oțel strălucitor care rînjea în spate. Sînt singură la coadă. Moșmondește pe acolo, scoate pielițe și alte zgîrciuri din piciorul bietului curcan, îl aranjează ca să-l poată arunca în fălcile crude ale tocătorului.

Între timp, în spatele meu a ajuns cineva. Care s-a apucat mai întîi să se foiască. Apoi să pufăie. Apoi iar să se foiască, fix în ceafa mea. Doamna mea trupeșă, cărnăreasa, moșmondea la curcan. M am uitat cu coada ochiului în spate. Tot o doamnă, cu un coc violent roșu. „Dar haide, dragă, ce tot face acolo?“, o aud pe doamna cu coc din spatele meu. Tac și încep să mă simt prost. Curcanul, al naibii, tot la tocat! Cocul roșu bîțîia deja din picior în spatele meu. Îi simțeam ochii în ceafă cît să încep să mă simt și mai prost. „Vai, dragă, dar abia se mișcă…“ Strîng și desfac pumnii, numărînd dureros secundele în care piciorul de curcan se mursecă în tocător. „Hai mai repede“, îmi zic în gînd, „of, hai mai repede!“ Din spate, cocul cred că deja mă blagoslovește. Regina vitrinei termină în final cu tocatul. „Mai doriți ceva?“, mă întreabă luminos, complet neștiutoare de toată dramoleta desfășurată cît stătu ea cu spatele. „Daaa…“, șoptesc, ruptă deja de jenă și de frică. „Asta-i bună!“, țîfnește cocul din spatele meu și mă binedispune brusc. În spatele ei se mai strînseseră vreo doi-trei oameni. Standul de carne devenise tare popular.

„Mai vreau puțină șuncă și gata“, zic, uitîndu-mă umil către coc. Ducesa îmi pune șuncă și eu nu știu cum să plec mai repede. Sigur că mai aveam de cumpărat chestii, dar n-am mai stat. Chinul ar fi fost prea mare și mă tem că doamna nerăbdătoare deja îmi pregătea păpușa de voodoo în care ar fi băgat scobitorile alea atît de ascuțite pe care le-am zărit în coșul ei. Am trecut pe lîngă șirul de oameni care se formase, cu capul plecat. Marșul rușinii, mă simțeam huiduită pe mutește. Eu și piciorul meu de curcan tocat.

Vi s-o fi întîmplat și dumneavoastră să vi se pară că țineți o coadă întreagă pe loc. Vi s-o fi întîmplat să deveniți subiectul țistuielilor enervate cînd fix la dumneavoastră nu răspunde cititorul de carduri sau cînd fix dumneavoastră ați cumpărat unicul produs din magazin care, nu știu cum naiba, nu are codul de bare, de trebuie să zburătăcească jumate din personal pe la vitrine să vadă ce și cum. Casiera stă între timp cu snopul de țelină sau cu ce oți fi cumpărat, în nesăbuința dumneavoastră, și-l tot flutură în fața colegilor. „Cît are ăstaaa? Cee eee? Apioooo!“ Țelina ta flutură indecent în fața ochilor tututor. Te rușinezi. Lumea se uită la tine. Ai cumpărat țelină. O să mănînci țelină. Ții coada în loc.

De o mie de ori mai jenant e la aeroport, cînd vreunul dintre detectoare te scoate ca purtător suspect de materiale potențial explozibile. De data asta laptop-ul nu-i, mobilul nu-i… Stai acolo stingher și toată coada de la securitate se uită la tine ca la teroriști. Stai jenat și ridici ușor din umeri a scuză. Într-un tîrziu, ți se dă drumul. Detectorul reacționase la un parfum pe care ți-l dădusei dimineață pe încheietură. Pleci ușurat, cu spinarea găurită de zecile perechi de ochi care te-au privit cu suspiciune.

Ai murit de jenă, dar două secunde mai tîrziu aeroportul impersonal te-a înghițit în măruntaiele lui. Pînă data viitoare cînd iei țelină fără cod de bare, toate bune. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?