Presiunea semenilor mei

Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Invizibilii jpeg

Sînt în magazin și mă duc spre zona în care o doamnă cu trup de Valkirie-Brunhildă stăpînește peste vitrinele cu cărnuri. Doamna stă cu ambele brațe sprijinite de tejgheaua din spatele vitrinei, într-o atitudine de învingătoare. E regina cîrnaților care stau aliniați milimetric sub bustul ei larg, e prințesa tobei și a pastramelor, e ducesa de șuncă de Praga și, mai cu seamă, e principesa rasolului marmorat care ascunde banul grăsos al măduvei proaspete.

Mă privește cu niște ochi minunat de albaștri și mă întreabă ce mi-aș dori. „Mi-aș dori“, zic școlărește, „să vă rog foarte mult să-mi tocați și mie un kilogram de pulpă de curcan.“ Ridică o sprînceană, se uită la mine (eram mică, neghioabă, nesigură), „bine, imediat“, zice și se întoarce pe călcîie către mașinăria din oțel strălucitor care rînjea în spate. Sînt singură la coadă. Moșmondește pe acolo, scoate pielițe și alte zgîrciuri din piciorul bietului curcan, îl aranjează ca să-l poată arunca în fălcile crude ale tocătorului.

Între timp, în spatele meu a ajuns cineva. Care s-a apucat mai întîi să se foiască. Apoi să pufăie. Apoi iar să se foiască, fix în ceafa mea. Doamna mea trupeșă, cărnăreasa, moșmondea la curcan. M am uitat cu coada ochiului în spate. Tot o doamnă, cu un coc violent roșu. „Dar haide, dragă, ce tot face acolo?“, o aud pe doamna cu coc din spatele meu. Tac și încep să mă simt prost. Curcanul, al naibii, tot la tocat! Cocul roșu bîțîia deja din picior în spatele meu. Îi simțeam ochii în ceafă cît să încep să mă simt și mai prost. „Vai, dragă, dar abia se mișcă…“ Strîng și desfac pumnii, numărînd dureros secundele în care piciorul de curcan se mursecă în tocător. „Hai mai repede“, îmi zic în gînd, „of, hai mai repede!“ Din spate, cocul cred că deja mă blagoslovește. Regina vitrinei termină în final cu tocatul. „Mai doriți ceva?“, mă întreabă luminos, complet neștiutoare de toată dramoleta desfășurată cît stătu ea cu spatele. „Daaa…“, șoptesc, ruptă deja de jenă și de frică. „Asta-i bună!“, țîfnește cocul din spatele meu și mă binedispune brusc. În spatele ei se mai strînseseră vreo doi-trei oameni. Standul de carne devenise tare popular.

„Mai vreau puțină șuncă și gata“, zic, uitîndu-mă umil către coc. Ducesa îmi pune șuncă și eu nu știu cum să plec mai repede. Sigur că mai aveam de cumpărat chestii, dar n-am mai stat. Chinul ar fi fost prea mare și mă tem că doamna nerăbdătoare deja îmi pregătea păpușa de voodoo în care ar fi băgat scobitorile alea atît de ascuțite pe care le-am zărit în coșul ei. Am trecut pe lîngă șirul de oameni care se formase, cu capul plecat. Marșul rușinii, mă simțeam huiduită pe mutește. Eu și piciorul meu de curcan tocat.

Vi s-o fi întîmplat și dumneavoastră să vi se pară că țineți o coadă întreagă pe loc. Vi s-o fi întîmplat să deveniți subiectul țistuielilor enervate cînd fix la dumneavoastră nu răspunde cititorul de carduri sau cînd fix dumneavoastră ați cumpărat unicul produs din magazin care, nu știu cum naiba, nu are codul de bare, de trebuie să zburătăcească jumate din personal pe la vitrine să vadă ce și cum. Casiera stă între timp cu snopul de țelină sau cu ce oți fi cumpărat, în nesăbuința dumneavoastră, și-l tot flutură în fața colegilor. „Cît are ăstaaa? Cee eee? Apioooo!“ Țelina ta flutură indecent în fața ochilor tututor. Te rușinezi. Lumea se uită la tine. Ai cumpărat țelină. O să mănînci țelină. Ții coada în loc.

De o mie de ori mai jenant e la aeroport, cînd vreunul dintre detectoare te scoate ca purtător suspect de materiale potențial explozibile. De data asta laptop-ul nu-i, mobilul nu-i… Stai acolo stingher și toată coada de la securitate se uită la tine ca la teroriști. Stai jenat și ridici ușor din umeri a scuză. Într-un tîrziu, ți se dă drumul. Detectorul reacționase la un parfum pe care ți-l dădusei dimineață pe încheietură. Pleci ușurat, cu spinarea găurită de zecile perechi de ochi care te-au privit cu suspiciune.

Ai murit de jenă, dar două secunde mai tîrziu aeroportul impersonal te-a înghițit în măruntaiele lui. Pînă data viitoare cînd iei țelină fără cod de bare, toate bune. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Monica Anghel FOTO Instagram
Imagini superbe cu Monica Anghel. Cum arată vedeta la 51 de ani
Monica Anghel își surprinde fanii cu poze și ținute nonconformiste. La vârsta de 51 de ani, artista arată superb, iar silueta ei se aseamănă cu a unei adolescente.
Parasutistii comemorati la Jilava FOTO Fundatia Gavrila Ogoranu crop jpg
Cine sunt luptătorii anticomuniști parașutați de SUA în România. Unii au trădat și au trăit cu identități false
Între anii 1951-1953, mai multe avioane militare americane au survolat România ocupată de sovietici, parașutând oameni pregătiți să întărească rezistența anticomunistă.
bautura - sticla vin - mahmureala FOTO 123RF
Cum previi mahmureala. Capcane când bei la o petrecere, ce e interzis și de ce trebuie să mănânci înainte
Cu cât bei mai mult, cu atât starea de mahmureală va fi mai accentuată. Ca să nu ajungi în această situație trebuie să știi ce să consumi, dar mai ales cât. De asemenea, e important să nu amesteci licorile.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.