Presiunea semenilor mei
Sînt în magazin și mă duc spre zona în care o doamnă cu trup de Valkirie-Brunhildă stăpînește peste vitrinele cu cărnuri. Doamna stă cu ambele brațe sprijinite de tejgheaua din spatele vitrinei, într-o atitudine de învingătoare. E regina cîrnaților care stau aliniați milimetric sub bustul ei larg, e prințesa tobei și a pastramelor, e ducesa de șuncă de Praga și, mai cu seamă, e principesa rasolului marmorat care ascunde banul grăsos al măduvei proaspete.
Mă privește cu niște ochi minunat de albaștri și mă întreabă ce mi-aș dori. „Mi-aș dori“, zic școlărește, „să vă rog foarte mult să-mi tocați și mie un kilogram de pulpă de curcan.“ Ridică o sprînceană, se uită la mine (eram mică, neghioabă, nesigură), „bine, imediat“, zice și se întoarce pe călcîie către mașinăria din oțel strălucitor care rînjea în spate. Sînt singură la coadă. Moșmondește pe acolo, scoate pielițe și alte zgîrciuri din piciorul bietului curcan, îl aranjează ca să-l poată arunca în fălcile crude ale tocătorului.
Între timp, în spatele meu a ajuns cineva. Care s-a apucat mai întîi să se foiască. Apoi să pufăie. Apoi iar să se foiască, fix în ceafa mea. Doamna mea trupeșă, cărnăreasa, moșmondea la curcan. M am uitat cu coada ochiului în spate. Tot o doamnă, cu un coc violent roșu. „Dar haide, dragă, ce tot face acolo?“, o aud pe doamna cu coc din spatele meu. Tac și încep să mă simt prost. Curcanul, al naibii, tot la tocat! Cocul roșu bîțîia deja din picior în spatele meu. Îi simțeam ochii în ceafă cît să încep să mă simt și mai prost. „Vai, dragă, dar abia se mișcă…“ Strîng și desfac pumnii, numărînd dureros secundele în care piciorul de curcan se mursecă în tocător. „Hai mai repede“, îmi zic în gînd, „of, hai mai repede!“ Din spate, cocul cred că deja mă blagoslovește. Regina vitrinei termină în final cu tocatul. „Mai doriți ceva?“, mă întreabă luminos, complet neștiutoare de toată dramoleta desfășurată cît stătu ea cu spatele. „Daaa…“, șoptesc, ruptă deja de jenă și de frică. „Asta-i bună!“, țîfnește cocul din spatele meu și mă binedispune brusc. În spatele ei se mai strînseseră vreo doi-trei oameni. Standul de carne devenise tare popular.
„Mai vreau puțină șuncă și gata“, zic, uitîndu-mă umil către coc. Ducesa îmi pune șuncă și eu nu știu cum să plec mai repede. Sigur că mai aveam de cumpărat chestii, dar n-am mai stat. Chinul ar fi fost prea mare și mă tem că doamna nerăbdătoare deja îmi pregătea păpușa de voodoo în care ar fi băgat scobitorile alea atît de ascuțite pe care le-am zărit în coșul ei. Am trecut pe lîngă șirul de oameni care se formase, cu capul plecat. Marșul rușinii, mă simțeam huiduită pe mutește. Eu și piciorul meu de curcan tocat.
Vi s-o fi întîmplat și dumneavoastră să vi se pară că țineți o coadă întreagă pe loc. Vi s-o fi întîmplat să deveniți subiectul țistuielilor enervate cînd fix la dumneavoastră nu răspunde cititorul de carduri sau cînd fix dumneavoastră ați cumpărat unicul produs din magazin care, nu știu cum naiba, nu are codul de bare, de trebuie să zburătăcească jumate din personal pe la vitrine să vadă ce și cum. Casiera stă între timp cu snopul de țelină sau cu ce oți fi cumpărat, în nesăbuința dumneavoastră, și-l tot flutură în fața colegilor. „Cît are ăstaaa? Cee eee? Apioooo!“ Țelina ta flutură indecent în fața ochilor tututor. Te rușinezi. Lumea se uită la tine. Ai cumpărat țelină. O să mănînci țelină. Ții coada în loc.
De o mie de ori mai jenant e la aeroport, cînd vreunul dintre detectoare te scoate ca purtător suspect de materiale potențial explozibile. De data asta laptop-ul nu-i, mobilul nu-i… Stai acolo stingher și toată coada de la securitate se uită la tine ca la teroriști. Stai jenat și ridici ușor din umeri a scuză. Într-un tîrziu, ți se dă drumul. Detectorul reacționase la un parfum pe care ți-l dădusei dimineață pe încheietură. Pleci ușurat, cu spinarea găurită de zecile perechi de ochi care te-au privit cu suspiciune.
Ai murit de jenă, dar două secunde mai tîrziu aeroportul impersonal te-a înghițit în măruntaiele lui. Pînă data viitoare cînd iei țelină fără cod de bare, toate bune.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
