Pistruiatul, o madlenă a memoriei comuniste

Publicat în Dilema Veche nr. 465 din 10-16 ianuarie 2013
Bucurii uitate jpeg

Decesul unui cunoscut regizor român, cu o bogată filmografie pre şi postrevoluţionară, a declanşat o amplă dezbatere publică: au fost valoroase sau nu filmele lui? Merită recuperate filmele poliţiste cu iz comunist şi cele istorice, cu iz megaloman şi ideologic, sau ar trebui mai curînd să le excomunicăm ritos din biografia celor care le-au văzut? Au ele vreo valoare culturală, în afara celei pur sentimentale?

Nu e prima oară cînd opera unui autor român impregnată de mari compromisuri faţă de regimul comunist este pusă în discuţie. La vremea morţii poetului Adrian Păunescu, Cenaclul Flacăra a suscitat aceleaşi dezbateri: a făcut el mai mult rău decît bine, cu serile în care muzica unor artişti talentaţi se împletea cu poezii splendide, dar şi cu ritualuri de obedienţă în faţa activiştilor de partid? A fost Cenaclul Flacăra un fenomen cultural demn de consemnat în istoria culturală a anilor negri, sau dimpotrivă, nu merită mai multe comentarii decît alte „manifestări culturale“ din Epoca de Aur, precum Cîntarea României?

Am urmărit şi eu, ca şi atîţia alţi copii din generaţia mea, Pistruiatul, filmele cu Moldovan sau cu daci şi romani. Am fredonat şi eu, şi încă mai fredonez, refrene ascultate la Cenaclul condus de poetul Păunescu. M-am bucurat de toate, pe cît se poate bucura un copil lipsit de alternativele miraculoase pe care piaţa capitalistă de astăzi i le pune la dispoziţie. Chiar şi după Revoluţie, am privit înduioşată scenele cu „nemuritorii“ şi cu „mercenarii“ sau imaginile din concertele formaţiei Poesis sau ale Mihaelei Popescu. Şi m-am luptat adesea cu prejudecăţile celor mai în vîrstă decît mine, care socoteau „generaţia în blugi“ ca fiind una manipulată emoţional de un devorator de suflete şi de conştiinţe fragede.

Toate, pînă cînd am înţeles că duioşia cu care priveam secvenţele cinematografice sau muzicale, care mi-au bucurat copilăria şi adolescenţa, era născută mai curînd din amintirile strict personale şi apolitice care le însoţeau, decît dintr-o emoţie artistică autentică. Atunci ca şi acum, un film precum Revanşa nu stîrneşte în mine mai mult decît, să zicem, amintirea feliei de pîine neagră cu zahăr, mîncată împreună cu alţii copii, pe stradă: atunci, o bucurie frugală, de copil necăjit; acum, o amintire înnobilată de dorul de copilărie, şi nimic mai mult. Pistruiatul, un film de aventuri cu copii, a fost neîndoielnic văzut de zeci de mii de copii din toată ţara. Dar este un film care mistifică adevărul cu privire la aşa-zisa luptă a comuniştilor. Un film care munceşte mai mult la ideea unui comunism cu faţă umană, decît la biografia unui băiat curajos. Cenaclul Flacăra a adus pe scenă, e adevărat, muzică de calitate, artişti buni, versuri excepţionale. Dar toate pluteau într-un sos propagandistic inacceptabil.

Ştiu, mi se va spune: „atunci te-au bucurat, de ce acum te dezici de ele?“. Sau, altă replică bine cunoscută: „cum-necum, atunci însemnau ceva şi, oricum, faţă de poeziile care-l elogiau pe marele conducător, versurile lui Bacovia sau ale lui Eminescu cîntate de folk-işti aduceau un aer de normalitate“.

Am să răspund de ce cred că trebuie să privim înapoi cu mînie, oricît ar durea: fiindcă producţiile cu pricina, oricît de bune sau rele ar fi fost din punct de vedere artistic, ornamentau, camuflau şi, deci, legitimau o dictatură. Scopul lor nu era acela de a introduce normalitatea pe „piaţă“, ci de a-l face pe micul sau marele telespectator să privească o ideologie criminală ca fiind una normală.

Într-o ţară liberă, Bacovia şi Eminescu n-ar fi avut nevoie de compromisuri ideologice ca să fie cîntaţi. Şi nici Pistruiatul, de comunistul Andrei, ca să aibă parte de aventuri palpitante.

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Ioan-Marcel Boloș FOTO gov.ro
Boloș: Pensiile speciale trebuie să rămână. Le au și alte state europene
Pensiile speciale trebuie să rămână, susține Marcel Boloș, ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, declarând că și alte state europene au astfel de pensii.
Jair Bolsonaro le face cu mâna susținătorilor FOTO AFP
Alegeri prezidențiale de înalt risc în Bazilia. Actualul președinte, Bolsonaro, nu va recunoaște rezultatul în caz că pierde
Brazilia organizează alegerile prezidențiale duminică, iar actualul președinte - Jair Bolsonaro ar putea fi înfrânt de liderul stângii braziliene și fost președinte Luiz Inacio Lula da Silva .
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Zelenski a anunțat că orașul Lîman a fost „complet eliberat”
Volodimir Zelenski a declarat duminică oraşul strategic Lîman din estul ţării „complet eliberat" de sub controlul forţelor ruse, la o zi după ce Moscova a anunţat că trupele sale au decis să se retragă din bastionul lor din nordul regiunii Doneţk.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.