Piaţa de legume
1 leu ştiuletele şi 1 leu mîna de ardei iuţi în Piaţa Progresului
Ah, şi 2,4 lei kefirul de la multilact-picătură de sănătate. Enervantă această minte de pe urmă, dar aşa e-n piaţă, iei una-alta şi pînă-acasă uiţi. Eu ce iau peste leu, uit. Pusei maşina undeva, că era sufocant duminică în Progresului! Şi mi se urcă-n cap combinaţia: porumb fiert, cu o tocătură de ardei iuţi amestecată cu lactat. Să zic că m-a costat vreo nouă lei distracţia. C-am luat la un leu un ştiulete, adică şase ştiuleţi. Şi pentru astea am umblat cumsecade. Eu dacă nu fac îndrăgosteala de piaţă, plimbarea prin piaţă, desfătîndu-mi ochiul cu formele legumelor, nu-s om. Uite vechiturile sărăcanilor, lămpi ruginite, şuruburi organizate, apoi comersanţii din tîrgul de afară. „Afară“ mi se pare mie că e cu un leu-doi mai ieftin. Dar nu mă uit la preţ serios. Plus că mai am „o bubă“: nu-mi place lactata de mînă. Aşa că, îndrăgosteala mea de piaţă a fost cu ghinion. După lactat n-am căutat. Am cumpărat din prima cuşcă. Cu ardeii am fost agăţat la ieşirea din turul pieţii. O cocoană cu dosul mare: „mămică un leu, un leu!“ Şi mi-a dat şapte-opt de-un leu. Şi-am înghiţit şi un ardei cam handicapăţel, nu ştiu în ce constă handicăpăţelul, dar am simţit dintr-o privire că aşa e. Şi cum îmi rămăsese dorul la porumbul unuia din portbagaj, de acolo am luat. Aşa că turul l-am făcut degeaba. Doar ca să mi se pară scump în piaţă. Vînzătorul de porumb din portbagaj „m-a făcut“. Vreo doi ştiuleţi erau buni, ceilalţi patru erau golaşi în vîrf. În vîrf, colo unde cioara roade. Coloşa sus, m-am scos din sărite acasă.
