Păcatele educaţiei pentru sănătate

În ziarul

, din 10 aprilie, a apărut un articol cu titlul „ÎPS Pimen atacă educaţia pentru sănătate din programa şcolară“. Aflăm, cu această ocazie, că ierarhul mai sus amintit acuză, în Pastorala de Paşte, într-un discurs oficial, deci, al Bisericii Ortodoxe, că educaţia pentru sănătate predată în şcolile româneşti este una care îndeamnă la păcat. După prezentarea întregului discurs, articolul mai aduce două precizări referitoare la ÎPS Pimen: că a fost turnător la Securitate şi că, în numele unei fundaţii, revendică zeci de mii de hectare de pădure din fondul naţional forestier. 

Ce-ar fi de spus: 1) Subiectul principal al articolului, cel care ar trebui să stea la baza unor eventuale dezabteri, este opinia Bisericii – exprimată printr-un important reprezentant al ei – despre educaţia sanitară predată în şcoli. Faptul că biografia părintelui Pimen cuprinde episoade de colaborare cu un sistem criminal sau că el încearcă să adune averi pentru Biserică sînt informaţii, oricît de scandaloase, total irelevante pentru subiectul în discuţie şi cred că deturnează atenţia cititorului de la o problemă cu mult mai gravă: important şi scandalos cu adevărat este că un oficial al Bisericii Ortodoxe socoteşte că a-i învăţa pe copii şi tineri cum să se protejeze de bolile cu transmisie sexuală, că a le explica anatomia şi fiziologia corpului uman, că a le vorbi despre pericolul dependenţelor de substanţe care fac rău organismului şi multe altele „promovează, încurajează păcatul desfrînării, lucru care nu se întîmplă în şcoala nici unei altei religii necreştine“. Şi îi îndeamnă, în consecinţă, pe părinţi şi pe profesorii de religie să semnaleze „gravitatea acestei educaţii“. 2) O astfel de declaraţie iresponsabilă din partea Bisericii ar fi trebuit să stîrnească o reacţie din partea Ministerului Educaţiei: măcar o invitaţie la dialog, în ideea de a ajusta cît de cît ideile medievale ale Bisericii despre ce înseamnă educaţia pentru sănătate, şi de a-i invita pe preoţi să studieze mai atent transformările societăţii de la Marea Schismă încoace. Dacă celor care se ocupă de educaţia din România li se pare că această declaraţie e nedemnă de a fi luată în seamă se înşală profund: mesajul ÎPS Pimen va fi preluat cu „smerenie“ de fiecare preot parohial, de fiecare enoriaş zelos, de fiecare dascăl de religie. Şi aşa sîntem pe primele locuri în Europa la bolile murdăriei şi ale sărăciei, la numărul fetelor care devin mame înainte de a-şi lua buletinul, la lipsa unor toalete civilizate sau la informarea incorectă în privinţa mijloacelor contraceptive. Imaginaţi-vă ce efect va avea un astfel de discurs ţinut în miile de sate izolate şi în zecile de cartiere periferice. 3) O astfel de declaraţie iresponsabilă ar fi trebuit să stîrnească o reacţie şi din partea generaţiei tinere de teologi. Dacă sînt instruiţi şi cultivaţi, ei au nenumărate motive să fie dezamăgiţi şi îngrijoraţi de felul în care se prezintă, astăzi, Biserica Ortodoxă Română: cu discursuri sterpe şi suficiente, cu învăţături de mîna a doua şi cu sfaturi de mătuşă obosită de viaţă, cu viziuni măreţe despre catedrale şi viziuni minore despre mîntuire. Tirada ÎPS Pimen împotriva educaţiei pentru sănătate ar trebui să provoace în rîndul studenţilor de la telogie, al preoţilor tineri o iritare ceva mai vizibilă. E timpul ca aceştia să ne facă un semn că înţeleg să-şi folosească altfel harul preoţiei: mai inteligent, mai generos, mai atent la bolile veacului în care trăiesc, mai bine informaţi. 

Maria Iordănescu este psiholog.