Om nou

Publicat în Dilema Veche nr. 877 din 28 ianuarie - 3 februarie 2021
Invizibilii jpeg

Mi-am luat o saltea de yoga. E verde, scrie Progressive pe ea. În mine pîlpîie aceleași lumini defecte care spun regressive. Nu există nici un conflict aparent, salteaua aia sprijină un colț din casă și e dătătoare de speranță. Aveam niște gantere mai mici, am mai luat unele pe care poți adăuga încă niște greutăți. Numărul de obiecte din casă în care îți poți zdrobi degetele de la picioare a crescut. Obosesc doar cînd mă uit la ele. Reușesc să fac o febră musculară fără să pun mîna pe nimic. Habar n-am ce sper. Că o să ies în final din casă cu pătrățele numărabile pe abdomen? Că o să am rezistența și vigoarea unuia de 20 de ani? Că, după niște mișcare bună, o să mă lovească un mare val de optimism? M-am asigurat, în orice caz, că am totul la îndemînă. N-am nici o scuză.

Am luat apoi vitamine potrivit gîndirii magice că C-ul te întărește, iar D-ul te imunizează. Am tenul cenușiu, ca al șobolanilor de noapte, bucuria de a trăi a unei cîrtițe rătăcite în mii de kilometri de tranșee subterane. Fumez mai mult și iau vitamine cu pumnul. Balanța vinovățiilor e fix pe mijloc, în echilibru. O pană să puneți într-o singură parte și mă voi înclina ireversibil, o piesă defectă de inginerie cu rotițele și arcurile sărite cît colo.

Am pus teancuri de cărți deoparte pentru a fi citite. A fi citite. Lepădarea gramaticală de implicare directă. Eu mă întorc iar și iar la repere vechi, la scriitori pe care îi iubesc, pe care îi simt deja prieteni, amici, rude. Salut, nea Roth, bună, domnu’ Franzen. N-avem chef nici unii, nici alții de noutate, un alt stil, ceva hățuri artistice mînuite altfel. E bine în supa călduță, iar Netflix mi-a nivelat harta basoreliefată a creierului pînă la a semăna cu două jumătăți netede de măr. Toată informația primită patinează acolo la liber și cade grămadă undeva într-un subconștient manifest în vise neesențiale. Citesc știrile, toate știrile, și nu mă mai emoționează nimic.

Am încercat să dezaglomerez casa, să dau la o parte balastul inutil, dar după jumătate de sfert din dulap și după ce am deschis debaraua și m-am uitat un pic acolo, am obosit. Îmi dau seama că am nevoie de absolut toate lucrurile de acolo. Nenumărate tricori negre purtate și răspurtate? Foarte bune. O să le port la mare cu perechea asta de blugi obosită. Cînd la mare? Las’ că văd eu. O grămadă de perechi de așa-numiți balerini cumpărați pentru că sînt drăguți, dar care par total aiurea odată încălțați, în total contrast cu imaginea mea înșurubată mental doar cu teniși în picioare. Las’ că-i țin. Dacă mă apuc să port rochii? Telefoane vechi care n-au ajuns la părinții mei, la reciclare. Un iPhone 3, cred, cît un timbru. Ia uite ce haios, îl țin, e vintage. La fel și 300.000 de cabluri care habar n-am ce fac. Trebuie că sînt bune la ceva. Dacă, Doamne ferește, oi avea nevoie? Un teanc de plicuri mici, vechi, cu foiță fină de mătase pe interior pentru misive parfumate. Verde-fistic și roz. Le țin și p-astea deși n-am mai scris nimic de mînă de nu știu cînd, iar degetele mele sînt tocite pînă la os de la lovitul tastaturii. Două ciocane mici, plus unul de scos cuie. Plus cuie. Din ce să scot eu cuie? Clește de dezbrăcat cabluri. Nu știam că avem și așa ceva prin casă. N-am văzut pe nimeni să-l folosească. Bănuiesc că le păstrăm pentru meșterii ăia care vin cu mîinile în buzunare și te întreabă dacă n-ai tu vreo cheie franceză. Avem și d-aia. Îmi dau seama că sînt întru totul în rîndul lumii cînd descopăr un soi de cutie verde de plastic, grea, compactă. Am bormașină!!!! Am patru scotch-uri de hîrtie, bandă adezivă, da. Am liță, cîlți, șuruburi și piulițe. Șurubelniță cu capete interșanjabile.

Am niște tîrlici croșetați de o mamaie din Bulgaria, cumpărați că era ea drăguță. Am ciorapi de casă încă împletiți de bunică-mea și cu care, dacă îi port, arăt ca un dac, așa că e ceva greșit acolo. Cum să-i arunc? Sînt făcuți de bunica.

Nu arunc nici un ac, îmi trebuie toate obiectele astea, le tîrăsc după mine ca pe o liotă de neamuri desperecheate. Plasa mea de siguranță. Dacă mă dezechilibrez emoțional și pic, sigur mă prinde bormașina.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.