O umbrelă și o mașină de cusut pe masa de operație

Roxana DONCU
Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
O umbrelă și o mașină de cusut pe masa de operație jpeg

M-am gîndit la aceste cuvinte ale lui Lautréamont cînd, în prima zi a atelierului de traducere la care participam în Lviv, Aron Aji, mentorul nostru, ne-a explicat în detaliu experimentul la care urma să fim supuși. Pe scurt, în echipe de cîte doi, trebuia să traducem, prin intermediul limbii engleze, o povestire scrisă în limba partenerului nostru. Mie îmi revenise să colaborez cu o islandeză al cărei nume, cu adînci rezonanțe mitologice, mi se părea imposibil de pronunțat. M-am uitat în jur, la ceilalți participanți, și am citit pe fețele tuturor aceeași nelămurită spaimă. Cum să traduci dintr-o limbă nu doar necunoscută, ci profund străină ție? Traducătoarea catalană, de care mă apropiasem întrucîtva, a murmurat în barbă că i-ar fi venit mai ușor să traducă din română decît din olandeză. De ce nu ne întrebase nimeni cînd s-au format echipele? Îi dădeam dreptate în gînd, și totuși ceva îmi spunea să am încredere în Aron.

Frumusețea se naște din întîlnirea unei umbrele cu o mașină de cusut pe masa de operație. În cele zece zile ale atelierului, noi, cei opt traducători în și din limbile minore ale Europei, ne-am luptat, asemenea lui Iacob, cu îngerii și demonii unor frumuseți străine. Închiși în magnifica sală de lectură a bibliotecii de științe din Lviv, sub tutelajul unor figuri ezoterice (salamandre, bufnițe învățate, cai înaripați), am încercat să pătrundem litera și spiritul unei limbi necunoscute, iar în final am reușit imposibilul: să traducem dintr-o limbă pe care nu o vorbim.

Biblioteca, cu ferestrele ei largi, privind înspre spațiul verde și veșnic traversat de ploi al grădinii botanice, cu dulapuri masive de lemn ale căror uși aveau sigiliile confecționate din capace de apă minerală Morshinka (din Carpații ucraineni), constituia o masă de operație inedită. Căutînd inspirație în vorbele înțelepte ale anticilor, scrise în cele patru puncte cardinale ale pereților, m-am lovit de o latină străină mie, absolventei de filologie cu o dirigă care ne recita din Lucretius și ne punea să învățăm poeziile lui Eminescu în latină. Așa că am întrebat-o pe bibliotecară despre sensul unui aforism. Zîmbind încurcată, mi-a explicat că, la renovarea frescelor, pictorii au încurcat literele, inventînd astfel cuvinte noi, al căror sens rămînea indescifrabil. Cam așa și cu mine și islandeza, m-am gîndit eu. Printre picături, am vizitat arhivele bibliotecii de științe, și subterana ei, fost adăpost antiaerian, unde scormoneam cu lanternele telefoanelor în labirintul cu miros dulceag de mucegai, și unde, printre volume vechi, dădeam de cîte o cască prăfuită.

Experimentul avangardist al lui Aron ne-a scos din certitudinile nostre false, întorcîndu-ne la adevăruri primordiale. Am avut confirmarea unei idei mai vechi, și anume că orice avangardă este iluminarea unui ezoterism, scoțînd la suprafață idei ascunse sau cenzurate. Orice creație e o re-creație, iar dilema traducătorului e, de fapt, una falsă. A fi ori a nu fi fidel textului? Dar textul e o creație complexă, o pînză de păianjen în care forma e inseparabilă de conținut. Folosind engleza ca limbă pivot, ne-am dat seama cît de inu-tilă este această limbă atît de de utilă comunicării internaționale. Într-un mod straniu, româna, prin plasticitatea și complexitatea ei sintactică, prin inepuizabilele sale resurse lexicale, s-a dovedit mai capabilă decît engleza în a exprima nuanțele unui anumit tip de umor islandez. O altă descoperire pe care am făcut-o în comun a fost răspîndirea aproape universală a expresiei „a te uita ca vițelul la poarta nouă“, care există, cu foarte mici variații, în limbi precum româna, catalana, spaniola, ucraineana, rusa, engleza și islandeza. Avem aici, indiscutabil, o altă dovadă a europenității noastre, a experienței noastre comune de-a lungul a mii de ani de păstorit și agricultură.

În fiecare zi, Aron își rezerva o oră-două pentru a discuta problemele pe care le întîmpinam în traducere și a ne împărtăși experiența lui. Pentru cei ce nu-l cunosc, Aron este președintele Asociației traducătorilor literari din Statele Unite, profesor la University of Iowa și, așa cum îi place să se prezinte, un apostol al traducerii și omul care NU l-a tradus pe Orhan Pamuk. Ca traducător din turcă în engleză, este deținătorul a numeroase premii internaționale pentru traducerile romanelor lui Bilge Karasu și Elif Șafak. Aron ne-a prezentat dilema traducătorului într-o lumină diferită. Ce înseamnă să fii fidel textului? Să traduci cuvînt cu cuvînt, să fii fidel lexicului sau sintaxei, să păstrezi și să redai muzica și ritmul frazelor? Să fii fidel textului înseamnă să cunoști textul, să-l simți și să-l percepi vizual, visceral și muzical, să te cufunzi în el, să fie al tău așa cum e al autorului. Însă abia după ce ne-a arătat toate variantele de traducere ale unui titlu sau ale unei fraze, schema ei silabică, vocalică și consonantică, am înțeles cu adevărat ce înseamnă să fii un apostol al textului. Cu rădăcinile sale de evreu sefard, pierdut în contemplarea silabelor divine, Aron ne iniția într-o Cabală a traducerii. Nimic nu era lipsit de importanță, și fiecare element își avea locul său bine definit în Sefirot-ul creației.

Sîntem cu toții traduceri, emanații ale Logos-ului, așa cum era el pictat pe unul dintre pereții bibliotecii, sub înfățisarea chivotului Legii. Ca traducător, este foarte important să fii sensibil la micile diferențe, la iregularitățile aparente, sub care se ascund meandrele sensului. Iar diferențe sînt cu duiumul. De cele mai multe ori, ochiul nostru, exersat în perceperea similarității care stă la baza capacității noastre de percepție și gîndire, alege să le ignore. Așa se naște ideologia. Traducerea este într-un fel opusul ideologiei, un exercițiu favorabil cooperării, colaborării și, de ce nu, democrației. Am învățat, alături de Gunnhildur, căreia acum îi pot pronunța numele cu inflexiunile unui nativ, să percep, în stranietatea unei limbi necunoscute, ritmul ei casnic, formele ei intelectuale și emoționale, gramatica unei culturi care mi-a devenit familiară prin înseși diferențele ei. Și pentru acest lucru îi mulțumesc lui Aron, al cărui apostolat s-a încheiat triumfal cu convertirea a încă opt discipoli. 

Roxana Doncu este lector la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila“, București, și traducător din engleză, rusă și germană.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

petrovaprez jpg
De ce se sinucideau femeile în Primul Război Mondial. Studiul făcut de un profesor în Maramureș
O statistică a morților din Primul Război Mondial din satul Petrova din Maramureș indică faptul că un mare număr de femei se sinucideau, în timpul Primului Război Mondial. Cifrele însă nu arată cu precizie câte dintre decese erau sinucideri, fiind notate sintagme mult mai „blânde”
Nemtoaica jpg
Mondialul „păcătoșilor“: Cât costă să savurezi meciurile cu alcool și femei în bikini, la Doha VIDEO REPORTAJ
Totul are un preț pe această lume, inclusiv „driblarea“ restricțiilor religioase într-o țară islamică.
Culori curcubeu FOTO Shutterstock jpg
Pantone a anunțat culoarea anului 2023. Cum arată nuanța „curajoasă și vibrantă”
Viva Magenta, o culoare în care se îmbină rozul fucsia cu roșu închis și albastru a fost desemnată de Institutul Pantone ca fiind culoare anului viitor. Potrivit reprezentanților institutului, culoarea este „curajoasă și vibrantă” și inspiră optimism.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.