O scrisoare

26 martie 2015
Dialoguri întrerupte jpeg

Am primit următoarea scrisoare, pe care o public, evident, cu consimţămîntul expeditoarei, fără nici o modificare: „Am aproape 50 de ani, sînt fiica unei femei de 70 de ani şi mama unui tînăr de 25 de ani. E plină piaţa de cărţi cu idei, sfaturi, îndrumări pentru a-ţi creşte copilul într-un fel armonios. Ce să spui, ce să nu spui, cînd să spui, de ce să spui, ce să faci şi să nu faci, cînd să nu faci şi să spui sau invers, pe scurt, găseşti oricînd un ghid la îndemînă care să te înveţe cum să te porţi cu copilul, pînă la anii maturizării lui. Dar n-am găsit, pînă acum cel puţin, o carte care să te înveţe cum să te porţi cu copilul devenit adult, mai înalt şi mai viguros decît tine. Şi nici o carte care să te înveţe cum să te porţi cu părinţii îmbătrîniţi, mai scunzi şi mai neputincioşi decît tine. 

Mi se pare infinit mai simplu să îţi iubeşti copilul atîta timp cît supravieţuirea, securitatea, integritatea lui fizică şi emoţională depind de tine: îi ştii nevoile, aşteptările, dorinţele. Ai toate datele structurii lui sau, dacă nu le ai, îţi sînt oricînd la îndemînă. Iar amestecul de iubire, responsabilitate, grijă, tandreţe, speranţe, ivit odată cu venirea pe lume a fiului sau fiicei tale, te ajută, zi de zi, ceas de ceas, să iei decizii, să construieşti o relaţie cu copilul tău şi premisele unui viitor bun pentru el. Odată ajuns adult, însă, lucrurile se schimbă: sigur, rămîn iubirea, tandreţea, biografia comună, speranţele. Dar supravieţuirea, securitatea, viitorul lui nu mai depind de tine, drept care şi deciziile şi responsabilităţile legate de ele se mută în ograda lui. Eşecurile, greşelile, supărările nu mai sînt ale unui copil, cu scuzele aferente, ci ale unui adult. Apar acum şi întrebările mele: Care sînt aşteptările lui în ceea ce mă priveşte? Cum să fac să îi fiu alături chiar şi atunci cînd drumul pe care a luat-o nu mi se pare cel mai bun sau cînd decizia sub semnul căreia îşi desfăşoară viaţa nu mi se pare cea mai înţeleaptă? Pînă unde să merg pe mîna «judecăţilor obiective» în ceea ce priveşte faptele sale şi de unde pot lăsa frîu liber emoţiilor părinteşti? Cît îl pot lăsa să mizeze pe umărul meu şi de unde încolo ar trebui să îi pot spune, fără sentimente de vinovăţie, «Eşti pe cont propriu»? 

Nici aflat de cealaltă parte a baricadei, cînd, ca adult, rămîi copilul părinţilor tăi, lucrurile nu par mai simple. Raporturile de putere, de autoritate se schimbă: tu eşti cel care îi ai în grijă pe părinţii tăi. Supravieţuirea, securitatea şi integritatea lor depind acum de tine, în mare parte. Numai că ei nu sînt copiii tăi: au venit în biografia ta avînd deja propria lor biografie care ţi-a influenţat-o pe a ta, cu binele şi speranţele lor, cu greşelile şi eşecurile lor, cu grijile şi responsabilităţile lor, cu erorile şi emoţiile lor. Ai, în ceea ce îi priveşte, bucurii, reproşuri, nemulţumiri, supărări, curiozităţi. Ai, în sfîrşit, întrebări: le mai poţi cere să facă din nevoile sau dorinţele tale, ale copilului lor, nişte priorităţi în viaţa lor? Reproşurile tale faţă de greşelile lor sînt mai îndreptăţite decît reproşurile lor în privinţa greşelilor tale? Ai dreptul oare să le mai pretinzi ca uşa să le fie deschisă, necondiţionat, pentru tine? Iubirea din recunoştinţă, pe care o ai faţă de ei, e mai puţină decît iubirea fără motiv pe care o au ei faţă de tine? Cum să faci să le fii aproape, fără să încerci să îi schimbi?“ 

Am să încerc cîteva comentarii rapide. 1) Întrebările conţinute în scrisoare sînt, cred, ale multora dintre noi, adulţii lumii de azi, şi sînt cu siguranţă legitime. 2) Întrebările sînt multe şi reţetele sînt puţine. 3) Inflaţia de întrebări în viaţa de zi cu zi nu garantează găsirea unei soluţii, dimpotrivă, poate suspenda rezolvarea problemei, la fel ca şi absenţa oricărei întrebări. 4) Dacă ar fi totuşi să dau un răspuns rapid, acesta ar fi: de fapt, toate întrebările de mai sus subînţeleg problema iubirii necondiţionate: cum să iubeşti împotriva tuturor raţionamentelor, a argumentelor rezonabile, a judecăţilor obiective, fără să cazi în idolatrie, fără ca iubirea ta să anuleze identitatea celuilalt, fără să dai sentinţe irevocabile. Se poate, cred, într-un singur fel, pornind de la un adevăr simplu: cine nu vrea să fie iubit astfel? 

Maria Iordănescu este psiholog.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești