O noapte

Publicat în Dilema Veche nr. 734 din 15-21 martie 2018
Invizibilii jpeg

Hemingway, Faulkner, Jack London, Stephen King, Edgar Allan Poe, Truman Capote, de Bukowski nici nu mai amintește, că e deja jenant de mainstream să amintești de el. Se consolează cu referințele culturale pe care crede că le știe cel mai bine. Uite ce bețivi au fost ăștia, cum s-au tîrît ei în depresii post-alcool, în vomă, în paranoia și inconștiență, și uite că au făcut ceva, au scris bine și foarte bine unii dintre ei. Numai că tu n-ai scris un rînd demn de a fi reținut. Ei, ce contează… Contează acum orice fel de alinare, căci răul fizic și psihic e extrem.

Băutul și mahmureala. Mahmureala și băutul. L-au însoțit cu retrageri și reveniri, cu absențe largi sau cu istovitoare prezențe pînă acum, la maturitatea trecută bine de treizeci; el, persoană decentă, funcțională și gînditoare. Primul pahar e mai greu. Are la capul patului, pe lîngă paharul cu apă, o Cola răsuflată pe care probabil că a băut-o cînd a ajuns aseară acasă, o folie de Nurofen, ochelarii de televizor, niște chitanțe vechi ieșite din cine știe ce buzunar și un turn instabil de cărți citite și necitite. Printre ele, o ediție veche – 1984 a lui Orwell. Citită și răscitită. Întinde mîna cu grijă, fără să întoarcă prea tare capul și mai ales globii ochilor care par legați cu nervii dezgoliți și sensibili de toți lobii cunoscuți și necunoscuți ai creierului. Întinde mîna, ar vrea să știe unde e telefonul, dar apucă cumva cartea, deschide la întîmplare, pagina pare scrisă în chineză, se mișcă și e blurată pînă cînd ochii ăia chinuiți o stabilizează:

„Mirosea grețos, uleios, ca vodca de orez chinezească. Winston și-a turnat aproape cît de-o ceașcă, s-a pregătit pentru șoc, și a dat-o pe gît ca pe un medicament. S-a făcut roșu la față instantaneu și din ochi i-au țîșnit lacrimi. Chestia aia avea gust de acid nitric, și, peste asta, a lua o gură din așa ceva era ca și cum cineva te-ar izbi peste ceafă cu o bîtă. În orice caz, peste o secundă senzația de arsură din stomac s-a domolit și parcă lumea a început să pară mai veselă.“

Winston și ginul lui. Partenerul care nu l-a părăsit niciodată în odioasa Oceanie.

Așa a început și seara trecută. S-a dus contra inimii la întîlnire, se strîngeau cu toții la cîrciumă și deja anticipa orele de plictiseală și fundul tăbăcit de atîta stat pe scaunele alea de lemn incomode. Primul pahar a fost ca al amărîtului de Winston. S-a dus al dracului de greu pe gît. I au tremurat apoi măruntaiele pe afară, la prima țigară a serii. Bătea al naibii vîntul în București, iar mormanele de zăpadă neagră strînse la marginea trotuarelor luceau grețos ca un oarecare cadavru marin într-un stadiu avansat de descompunere. Uite că deja scria în cap. „Oarecare cadavru?“ „Mariiin?“ Pfff, Chandlere, își rîse el în gînd, ba îl buși un hohot zgomotos. Intră la loc în cîrciumă, iar de aici încolo, paharele au devenit din ce în ce mai dulci, din ce în ce mai aurii în lumina slabă, din ce în ce mai goale.

Își amintește o discuție aprinsă cu unul din comeseni, un prieten al unui prieten pe care abia îl cunoscuse. Ăla se dădea stat-minimalist, dreapta feroce, el își rupea cămașa pe piept cu dreptatea și nevoia omenească de solidaritate socială. Își amintește apoi că a flirtat grosolan cu una dintre fete care părea amuzată de situație și care era cu prietenul ei la masă. În fine. După aia nu-și mai amintește nimic.

Cu ce naiba a ajuns acasă? L-a „uberit“ vreun suflet milos? Unde i-o fi totuși telefonul? Uite-l pe jos, lîngă blugii dezbrăcați pe dos cu tot cu chiloți, ciorapi și tricoul chinuit, răsucit parcă în plină criză de ulcer. Să se uite în telefon? Naaah, nu are curaj. O fi pus naibii ceva pe Facebook din seara trecută, și-o fi instagramat urechea, sprînceana, burta, paharul, într-o secvență blurată pe care o găsise teribil de artistică pe moment? O fi sunat pe cineva la 3 noaptea?

Rușinea și deprimarea i se sparg valuri în capul care bubuie din tîmple. Pasul moale al pisicii îi zdrobește creierul dezgolit. Sînt ouă în frigider, o să-și facă o omletă grasă. Iar mîine va fi mai bine. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.