O lume imposibilă
„Încerc să pun împreună niște parametri de relevanță pe prezența online ca să conving niște clienți să cumpere spațiu la noi.“ Sînt mîndră că pricep ce-mi spune omul din fața mea. „Păi, bine, și cum faci asta?“ Explicația care a urmat m-a băgat într-o ceață descurajantă. Doamne-Dumnezeule, sînt foarte proastă! Oameni buni, n-am înțeles nimic. Absolut nimic. L-am pus pe acel om să-mi explice cu alte cuvinte, pe de-alăturea și prin asocieri simpliste, și tot n-am înțeles. L am acuzat că nu știe să vorbească și să explice românește, că tot n-am înțeles.
Am văzut, în fine, de ce se uită mama strîmb la frati-miu cînd îi spune (foarte rar și tras de limbă) ce mai face el pe la slujba aia a lui. Mama nu înțelege nimic. Bunicile noastre nici atît. Le zici că, habar n-am, ești freelancer și se uită îngrijorate la tine: „Foarte bine, mamă, numai să fie legal… Și să ai carte de muncă!“ Ce să înțeleagă mama sau bunicile, la șaptezeci și ceva de ani, că tranzacționezi abstracțiuni care tranzacționează abstracțiuni, că vinzi niște concepte care sînt în facere sau că investești într-un anume potențial? Că ești freelancer și art director, copywriter, online content manager, Twitter wizard, game tester, Harry Potter? Lumea asta e razna deja pentru înțelegerea lor. O slujbă nu mai înseamnă doar să ieși din casă ca să ajungi acolo la 8 fix, să stai niște ore și să faci ce se face – pantofi, sîrmă subțire, becuri, ore de română, clasificare zecimală, știri de ziar pe hîrtie de ziar.
De aia îngrijorarea lor e maximă cînd își văd copiii stînd în casă cu zilele în fața calculatorului sau, mai rău frecînd menta cu ochii în televizor. „Te plătește cineva să te uiți la viața furnicilor roșii din Amazon?“ „O să rîzi, dar da“, poți răspunde și poți să ai dreptate de cele mai multe ori. În mințile lor încă rînduite după regulile clare ale lumii vechi, arăți oricum ca un semiratat. Și ușor dus cu capul pentru că nu știi să le explici cum și din ce îți cîștigi banii. „Am un blog“, le poți spune. „Scriu diverse chestii acolo și am mulți cititori. Unele companii vin, mă contactează și pot să fac un contract cu ele să vorbesc de anumite produse ale lor.“ „Aha, vinzi șampon“ – poate fi concluzia maică-tii. Femeia are dreptate în fond, uite că pricepe mai mult decît poți tu explica. Te superi și juri să nu mai stai să explici nimic.
Dacă mama sau bunica ar merge un pic mai departe și i-ar asculta pe cei abia ieșiți din adolescență, n-ar înțelege nimic nici măcar din româna lor vorbită. O limbă repezită și aglutinată. Eu am probleme în a-i înțelege uneori. „Măi, dar nu mai înghiți așa vocalele alea“, îmi vine să le spun, și-mi dau seama că-s bătrînă. Că m-au luat și pe mine vremurile pe sus, că încep să nu mai pricep diverse lucruri din lumea asta repezită, nerăbdătoare și nervoasă.
Citeam deunăzi povestea unor freelancer-ițe care bat lumea stînd trei luni la Madrid, două la Berlin, șapte în New Delhi, și-mi venea greu să pricep din ce naiba trăiesc. Termenii erau vagi: proiecte în domeniul managementului resurselor umane, brainstorming-uri prin Skype și alte forme de conferințe telefonice pe subiecte legate de cultura organizațională, genul ăsta de treburi. Totul era un iureș de călătorii, bagaje, conferințe, mail-uri din care am înțeles că viața lor era foarte plină, foarte colorată, teribil de ocupată și extrem de abstractă. Femeile alea trăiau în același timp foarte concret și se hrăneau pe bune cu iaurt dietetic, granola și kale din abstracțiunile organizaționale. Erau profesioniste în bucățele extrem de mici de realitate, făcătoare de șurubele ipotetice, șaibe virtuale și fragmente de mașinării ireale, mînuitoare abile ale bramburelii fără de care o companie care se respectă nu pare inserată în contemporaneitate – orientare către un anume public, content video adaptat la produsul marketat, specialiști în sincronizarea mesajelor on și offline, genul ăsta de brambureală pentru care se fac scheme, grafice colorate cu procente și ședințe de cinci ore. Lume importantă, nimic din ce se mai poate pipăi, bunico.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
