O lume imposibilă

Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
Invizibilii jpeg

„Încerc să pun împreună niște parametri de relevanță pe prezența online ca să conving niște clienți să cumpere spațiu la noi.“ Sînt mîndră că pricep ce-mi spune omul din fața mea. „Păi, bine, și cum faci asta?“ Explicația care a urmat m-a băgat într-o ceață descurajantă. Doamne-Dumnezeule, sînt foarte proastă! Oameni buni, n-am înțeles nimic. Absolut nimic. L-am pus pe acel om să-mi explice cu alte cuvinte, pe de-alăturea și prin asocieri simpliste, și tot n-am înțeles. L am acuzat că nu știe să vorbească și să explice românește, că tot n-am înțeles.

Am văzut, în fine, de ce se uită mama strîmb la frati-miu cînd îi spune (foarte rar și tras de limbă) ce mai face el pe la slujba aia a lui. Mama nu înțelege nimic. Bunicile noastre nici atît. Le zici că, habar n-am, ești freelancer și se uită îngrijorate la tine: „Foarte bine, mamă, numai să fie legal… Și să ai carte de muncă!“ Ce să înțeleagă mama sau bunicile, la șaptezeci și ceva de ani, că tranzacționezi abs­trac­țiuni care tranzacționează abs­trac­țiuni, că vinzi niște concepte care sînt în facere sau că investești într-un anume potențial? Că ești freelancer și art director, copywriter, online content manager, Twitter wizard, game tester, Harry Potter? Lumea asta e razna deja pentru înțelegerea lor. O slujbă nu mai înseamnă doar să ieși din casă ca să ajungi acolo la 8 fix, să stai niște ore și să faci ce se face – pantofi, sîrmă subțire, becuri, ore de română, clasificare zecimală, știri de ziar pe hîrtie de ziar.

De aia îngrijorarea lor e maximă cînd își văd copiii stînd în casă cu zilele în fața calculatorului sau, mai rău frecînd menta cu ochii în televizor. „Te plătește cineva să te uiți la viața furnicilor roșii din Amazon?“ „O să rîzi, dar da“, poți răspunde și poți să ai dreptate de cele mai multe ori. În mințile lor încă rînduite după regulile clare ale lumii vechi, arăți oricum ca un semiratat. Și ușor dus cu capul pentru că nu știi să le explici cum și din ce îți cîștigi banii. „Am un blog“, le poți spune. „Scriu diverse chestii acolo și am mulți cititori. Unele companii vin, mă contactează și pot să fac un contract cu ele să vorbesc de anumite produse ale lor.“ „Aha, vinzi șampon“ – poate fi concluzia maică-tii. Femeia are dreptate în fond, uite că pricepe mai mult decît poți tu explica. Te superi și juri să nu mai stai să explici nimic.

Dacă mama sau bunica ar merge un pic mai departe și i-ar asculta pe cei abia ieșiți din adolescență, n-ar înțelege nimic nici măcar din româna lor vorbită. O limbă repezită și aglutinată. Eu am probleme în a-i înțelege uneori. „Măi, dar nu mai înghiți așa vocalele alea“, îmi vine să le spun, și-mi dau seama că-s bătrînă. Că m-au luat și pe mine vremurile pe sus, că încep să nu mai pricep diverse lucruri din lumea asta repezită, nerăbdătoare și nervoasă.

Citeam deunăzi povestea unor free­lan­ce­r-ițe care bat lumea stînd trei luni la Madrid, două la Berlin, șapte în New Delhi, și-mi venea greu să pricep din ce naiba trăiesc. Termenii erau vagi: proiecte în domeniul managementului resurselor umane, brainstorming-uri prin Skype și alte forme de conferințe telefonice pe subiecte legate de cultura organizațională, genul ăsta de treburi. Totul era un iureș de călătorii, bagaje, conferințe, mail-uri din care am înțeles că viața lor era foarte plină, foarte colorată, teribil de ocupată și extrem de abstractă. Femeile alea trăiau în același timp foarte concret și se hrăneau pe bune cu iaurt dietetic, granola și kale din abstracțiunile organizaționale. Erau profesioniste în bucățele extrem de mici de realitate, făcătoare de șurubele ipotetice, șaibe virtuale și fragmente de mașinării ireale, mînuitoare abile ale bramburelii fără de care o companie care se respectă nu pare inserată în contemporaneitate – orientare către un anume public, content video adaptat la produsul marketat, specialiști în sincronizarea mesajelor on și offline, genul ăsta de brambureală pentru care se fac scheme, grafice colorate cu procente și ședințe de cinci ore. Lume importantă, nimic din ce se mai poate pipăi, bunico. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.
Procesul comunist din Gara Teiuş: cum au fost judecaţi ceferiştii vinovaţi de catastrofa feroviară din 1968 jpeg
Cum erau urmăriți ceferiștii de către Securitate. Zeci de informatori erau folosiți de către „organe”
Securitatea comunistă avea în obiectiv și angajații de la CFR, domeniu de activitate care s-a dezvoltat mult după anul 1970. În Alba, dosarul de obiectiv „transporturi feroviare” a fost deschis în luna august 1972.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.