O felie de spital

Publicat în Dilema Veche nr. 514 din 19-23 decembrie 2013
Mîrlanii cu palat jpeg

Ştiu că s-a scris foarte mult, mai ales zilele astea, despre situaţia din spitale. Problemele de la Spitalul Judeţean din Ploieşti au umplut toate jurnalele de ştiri. Ceva lume a reacţionat de parcă ar fi auzit pentru prima oară de mizeria şi lipsurile în care se zbat deopotrivă pacienţii, dar şi personalul medical. Ce se întîmplă la Ploieşti e simptomatic pentru ce se întîmplă în toată ţara.

Nu am de gînd să vin şi eu cu înţelepciuni în plus la cele zise şi să propun metode inteligente de reformare (nu mă pricep), şi nici să critic un sistem care probabil ar trebui derulat la zero şi reconstruit total de acolo. O să vă povestesc însă ce am văzut în mai multe zile de mers într-un spital bucureştean, unde poţi să intri vizitator sănătos şi să ieşi cu nervii la pămînt.

Pe holurile spitalului pluteşte o teamă aproape palpabilă şi o nesiguranţă la fel. Lumea se adună încă de la 6-7 dimineaţa şi face coadă în faţa uşii vreunui medic specialist. Sînt oameni veniţi din toată ţara. Aproape 80% dintre pacienţii din spitalul în care am fost sînt din provincie. Îi înţeleg perfect. La Bucureşti sînt, se zice, medicii mai buni şi condiţiile, poate, un pic mai altfel. Cum să nu vrei ce e mai bun pentru mama, tatăl, copilul tău, cînd în joc e viaţa lui? O bună prietenă mi-a povestit că a avut o urgenţă undeva prin ţară, în oraşul de unde venea, iar medicul de gardă din seara aceea era fericit de beat. Îl ştia oraşul ca pe un cal breaz.

Lumea de la coadă sprijină pereţii unui hol îngust şi foşneşte în mîini tot soiul de analize. Izbucnesc certuri. Un bătrîn vrea să intre în faţă. Nu e lăsat. Spune că e bolnav. „Şi noi“, se aude un cor. Spune că e din provincie. „Şi noi“, răspunde corul. Spune că are programare. Da, corul... Medicul se grăbeşte, trebuie să ajungă la raportul de gardă, apoi intră în operaţii. Camera în care-i primeşte, mai puţin de cinci minute, pe oameni e cît o debara în care se ţin măturile. Discuţia se poartă în picioare, cine pricepe ceva din ce i se spune – bine, cine nu – nu. Pe alt hol, scaunele sînt rare. Vreo patru la zeci de oameni care mişună ba să se interneze, ba să aştepte pe cineva să iasă din operaţie, ba să intre să viziteze un bolnav. Nu există spaţii special amenajate pentru aşteptare. În spaţiul deschis şuieră vîntul. Îţi îngheaţă picioarele în cizme. Toată lumea e în paltoane, cu căciulile pe cap. Pe acelaşi hol sînt scoşi operaţii de la Terapie intensivă, abia acoperiţi cu un cearşaf obosit. Picioarele goale, umerii aşijderea. Goi ca la facerea lumii. Sînt plimbaţi pe tărgi prin faţa celorlalţi, într-o totală lipsă de demnitate, sau aşteaptă, cu brancardierul, minute în şir în faţa unui lift care nu mai vine. În uşile căruia se mai bate din cînd în cînd cu pumnul. Închid ochii de jenă sau încerc să mă uit în altă parte. Din saloane apar cînd şi cînd internaţii în pijamale, care-şi tîrşîie papucii încercînd să se dezmorţească din zăcutul lingav în paturi. Unii cară după ei sonde sau pungi în care se scurge limfă amestecată cu sînge. Un altul umblă destul de repede, sprijinit în două bastoane.

Sînt mulţi bătrîni derutaţi, care aşteaptă să se interneze. Unii însoţiţi de rude mai tinere, care cunosc ba pe medicul cutare, asistenta cutare, ba sînt trimişi de cunoştinţe ale cunoştinţelor. Căci aşa e mai bine. În spital se vine cu teamă, oroare şi frică viscerală. Trebuie să ştii pe cineva. Face bine la psihic. Fiecare e pregătit să cotizeze cu sumele care se cunosc bine la bursa informală din spital.

În saloane nu se deschide niciodată geamul. Mirosul dulceag şi leşios îţi taie picioarele. În camerele cît o bucătărie sînt îngrămădite şase, ba chiar opt paturi. Culoarea saltelelor e dubioasă, cea a pernelor – aşijderea. Mustesc a suferinţe învechite.

Nu-s medicamente, unguente banale şi nici leucoplast. Dacă plăteşti o infirmieră să aducă, sînt. Ieşi de-acolo golit de viaţă. Pe Magheru ard luminiţe de Crăciun.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

conducta gaz gazoduct robinet
Noul gazoduct Grecia - Bulgaria deschide ușa pentru noi rute de aprovizionare
Noua conductă de gaze naturale Grecia -Bulgaria a intrat în funcțiune, marcând un pas important în direcția renunțării acestei țări și a altora la dependența de importurile de energie din Rusia.
Deputatul Andrei Guruliov  Foto captură The Mirror
General rus, despre imaginile cu recruții beți: „Nu am văzut oameni treji în taberele de instrucție”
Andrei Guruliov, general rus în rezervă, în vârstă de 54 de ani, a declarat la televiziunea de stat din Rusia că niciodată nu a văzut oameni treji în taberele de instrucție.
Marian Petria FOTO arhiva personala (3) jpg
Marian Petria, paralimpic de Cartea Recordurilor. A învins soarta și a devenit campion
Marian Petria s-a născut cu grave deficiențe fizice, dar și-a învins handicapul și a obținut 50 de medalii în atletism. A urmat liceul scriindu-și lecțiile cu nasul și a luat Bacalaureatul din prima.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.