O coadă

Publicat în Dilema Veche nr. 880 din 18 - 24 februarie 2021
Invizibilii jpeg

De cînd n-am mai văzut atîția oameni la un loc! Mă simt ca un pustnic parașutat brusc într-un oraș, amețit de vînzoleală, de prezența altora și de posibilitatea de a mă integra cîteva zeci de minute în universurile efemere ale unei cozi. Îi însoțesc pe părinți la vaccinare, sînt un șoarece mic cu urechile mari, gata să vadă, să miroasă, să asculte ce mai au oamenii de zis. Realizez încă o dată cît mi-au lipsit interacțiunile astea, cît de legate sînt poveștile mele de poveștile altora. Simt cum mă uit halucinată la ochii lor de deasupra măștilor, o privire devoratoare, insistentă, hămesită. Noroc că nu bagă nimeni de seamă, sînt un accesoriu. Îmi vine să-i iau pe toți în brațe, să-i întreb de sănătate, de copii, despre ce au mai făcut în perioada asta excepțională pentru noi toți, să mă strecor nevăzută în dialogurile lor șoptite, în secretele de familie, să...

„Dar să știți că sîntem și noi la coadă!” Vocea unei doamne autoritare mă scoate brusc din agitația de cățel care vrea să fie băgat în seamă și mă aruncă în cotidianul pe care îl credeam pierdut sau, în cel mai bun caz, iremediabil alterat. Doamna are o mască din cele cu bușon pe o parte, păr gri zburlit și o fustă de stofă profesorală din cele care îmi dau și acum fiori. „Dar să știți că sîntem și noi la coadă”, îi spune unei alte doamne care vrea să ia formularele de vaccinare la completat. „Sigur”, îi spune cea admonestată, „nu vreau decît să completez hîrtiile.” „Lăsați, că ne cheamă să ni le dea”, zice doamna cu mască cu bușon. Gata, îmi zic, am dat de polițaiul cozii. Ăsta e un personaj important în economia oricărei adunări de genul ăsta. Face, desface, comentează, întreabă, organizează gratis și prost – ai, n-ai nevoie. Evident că nu te chema nimeni să-ți dea formularul. Bușonul realizează greșeala, vede că e cît pe ce să rămînă fără coledzi și se repede la rîndul ei după prețioasele hîrtii.

Ziceam că în asemenea adunări dai, invariabil, de cîteva tipologii comune. Pe lîngă polițai, o să existe întotdeauna și nedumeritul suprem. Se învîrte ca o găină fără cap, dă să citească toate afișele, rătăcește hîrtii, buletin, telefon, se gîndește mult la fiecare rubrică de completat și pune întrebări. Ai apoi gașca celor care se subordonează imediat polițaiului autonumit șef la organizare. Ăștia o să aprobe în cor tot ce spune șeful (în general, tîmpenii) și tot ei sînt cei care îl vor detecta pe cel mai slab din grup ca să îl ia la șuturi. Există, de asemenea, și bufonul grupului, unul care e absolut convins că face cele mai bune glume de pe pămînt. Nu le face. Sînt atît de sărăcuțe că ți se zgîrcesc degetele de la picioare auzindu-le. Lui nu-i pasă, că are public. Cineva tot o rîde. Mai e personajul demn care nu se bagă, nu aude, nu vorbește. Apoi, public, mulțime, hahalere, domnițe și eu.

„Scrieți acolo Pfizer”, o aud iar pe doamna polițai cum dă indicații la completare unei bătrîne care nu părea să aibă nevoie de ajutorul ăsta. Vocea polițaiului se aude înăbușit de după masca strînsă pe figură. E un Darth Vader al micii noastre constelații din anticamera unui spital. Sînt sigură că în poșetă îi zumzăie discret sabia cu laser. „Păi, și la rapel scriem Pfizer?”, se aude o altă voce din colțul sălii. Vader e în culmea siguranței autorizate: „Păi, n-oți vrea acuma cu Moderna!”. Toată lumea fîșîie și completează formularele, o doamnă șușotește cu fiul ei și e întreruptă de polițaiul care le ascultase convorbirea: „Aaa, aveți cardiopatie ischiemică! Și eu am la fel. Plus tensiunea de un miliard (n-am reținut exact tensiunea, dar bănuiesc că era ceva ieșit din comun, genul ăsta de oameni se simt cel mai bine cînd nu se simt bine)”. Acum toată coada știe de ce suferă și polițaiul, și doamna necunoscută, care nu pare foarte fericită de această dezvăluire prea publică.

Darth Vader începe să mă scoată din sărite și-mi strică iremediabil așteptările optimiste legate de comunități, oameni, revederi, aglomerări ca-n zilele bune, flori, fete, filme și băieți pe care mi le construisem în cap. Vrea să vorbească cu un medic înainte de rapel, vrea la toaletă, se așază în dreptul ușilor automate care se deschid/se închid, se deschid/se închid ori de cîte ori se mișcă. Și uite că enervarea asta mă bucură. În fond, nu ne-am schimbat foarte tare.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.