Niște realitate

Publicat în Dilema Veche nr. 885 din 25 - 31 martie 2021
Invizibilii jpeg

Pe holul blocului miroase a pișat și a ceapă. Mă izbește direct în frunte, apoi săgeata mirositoare cotește cumva brusc în jos, undeva în zona aia din spatele nasului unde încîlcește  într-un nod dureros toate terminațiile nervoase. Ghemul sensibil pulsează și explodează apoi în miriade de senzații. Pe românește, pute, pute rău.

Mă uit în jos, pe scară, unde se foiesc două umbre negre. Sînt doi oameni ai străzii, un el și o ea, omul cu femeia lui. Mirosul ăla nu era nici urină și nici ceapă. E mirosul hăituielii, al unei disperări care fierbăluiește necontenit în oamenii ăștia, e miros de frică, lipsă, haine vechi, lucioase de atîta jeg, pute a indiferența celorlalți și a viață care nu se lasă prinsă din urmă de unii ca ei.

Scot mai bine capul pe ușă, el mă vede și începe să frece de zor treptele. „Plecăm imediat”, face, înainte de a spune eu orice, „am vărsat ceva aici, șterg și plecăm”, zice. Afară burnițează ca naiba într-un martie capricios. „Nu trebuie plecați nicăieri”, apuc să zic, iar omul scoate capul din treptele alea nenorocite și se uită la mine. Arată ca unul care a tras la galere pe întuneric toată viața. Ca un sălbăticit pe o insulă pustie, ca un miner din minele de sare victoriene, ca Mick Jagger cu plete alb-gălbui, băgat într-un palton de căpătat cu trei numere mai mare. Maybe then, I’ll fade away / And not have to face the facts / It’s not easy facing up / When your whole world is black.

Se uită la mine cumva de jos în sus, îi văd ochii negri, pungile și cearcănele vineții de sub ei, pletele soioase, gîtul subțire, ridat, cu mărul lui Adam ascuțit și neobișnuit de mare. Și mai jos, cîteva trepte mai jos, e consoarta lui, are o mască bleu cîndva trasă sub bărbie și un păr alb strîns într-un soi de coc la ceafă. Foșnește ceva în niște pungi, pare că strînge în grabă un picnic pus acolo, pe scări, rîd nesăbuit la cuvîntul nenorocit care mi-a venit în minte –„picnic”. „Șterg și plec”, repetă Mick Jagger. N-a vărsat nimic, nu șterge nimic, e un mod de a cîștiga ceva timp în fața unor oameni care l-or fi dat de nenumărate ori afară, l-or fi amenințat cu poliția și alte asemenea cînd cetățenii cumsecade de la bloc se trezesc cu homeleșii la ușă. „Stați un pic”, zic, și mă gîndesc repede ce să le dau. E modul meu de a rezolva rapid cazna asta, rușinea că la mine acasă e cald și am pînă și mașină de spălat vase și covoare pe jos, săpun lichid la baie și nenumărate tuburi de cremă de mîini. Îi întind niște bani. Păstrez o distanță întinsă pînă la plesnire între mine și el; nefericirea se ia, boala se ia, mirosul se ia, ghinionul se ia. Ne atingem indirect prin banii ăia, sîntem o Capelă Sixtină răsturnată pe aici, pe jos, în mundan, un dumnezeu se întinde să dea viață, nu știu care dintre noi om fi el, zeul ăsta, dar facem schimbul. „Mulțumesc”, zice omul, „să vă dea Dumnezeu sănătate”, uite, mă trezesc gîndind, nu eram nici eu, nici el, nimeni n-a dat viață nimănui, doar niște bani nenorociți, să fie primit. Trebuie să mai fac ceva pentru ei, intru la loc în casă și ies cu un pulovăr de lînă. Miroase frumos, i-am dat și cu balsam, al naibii, „luați-l”, zic, o să țină de cald. Omul dă să refuze, dar femeia lui îl îndeamnă din spate, „hai, ia-l, că prinde bine”, zice. Are o voce răgușită, cineva i-a luat la rindea corzile vocale, sună ca o rablă în ralanti, sună nevorbită, dar ce știu eu.

„Bogdaproste”, mulțumește omul, „să știți că o să vă las niște cărți la ușă.” „Nu e nevoie”, bîigui, în dialogul ăsta stupid, în sceneta în care mă simt din ce în ce mai prost. „Ba da, sînt ale lui Antonie Plămădeală”, zice omul, „am mai multe.” Of, că nu te-au ajutat, mă trezesc iar gîndind și intru iar în casă și apuc o mînă de măști. „Luați-le și p-astea, să nu vă dea amendă“, mă aud vorbind, iar perechea se bucură pentru măștile astea mai abitir ca de bani. Sînt negre, să mi se asorteze la tricouri, n-o să se mai vadă jegul pe ele cînd le-or purta ei de un milion de ori.

„La revedere”, zic și închid ușa. Pe toc, răbojul scrijelit al faptelor bune se înalță pînă la cer, ca un copil care nu s-a mai oprit din creștere.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.