Neîncredere

Publicat în Dilema Veche nr. 679 din 23 februarie–1 martie
Invizibilii jpeg

Să vedeți. Am cumpărat zilele trecute o cutie mică de măsline, din cele care se găsesc, vărsate, în magazine. Aici, unde am fost, nu-ți puneai singur, era o doamnă care te servea cu de toate. Odată ajunsă acasă, m-am uitat mai bine la cutia aia înainte s-o pun în frigider. Era plină aproape pe jumătate cu lichidul cafeniu al măslinelor care pluteau și ele de jur-împrejur. „Ia uite, dom’le, a pus zeamă să tragă la cîntar!“ Vă jur că ăsta a fost primul meu gînd. Cît să fi avut în plus zeama aia? 20 de grame? Care să fi fost paguba? Niște unități de leu pe care nici nu le pot calcula?

De ce am presupus din prima că femeia de la magazin a vrut cu tot dinadinsul să mă păcălească? De unde reflexul imediat de a mă da un pas în spate cu ochii mijiți a suspiciune în preajma a trei măsline? Păi, dintr-o lungă tradiție de care nu m am putut scutura. Maică-mea obișnuiește să i califice pe cîte unii bănuiți vag de necinste a fi „niște șnapani“. Șnapanii ăștia se găsesc peste tot. Iacătă, în magazine, la piață, la furnizorii de diverse servicii, la ăia de la întreținere care calculează costurile din bloc, la oricine care pare că umflă nota de plată. Niște șnapani. Chiar dacă respectivii n-au făcut încă nimic, e bine să fii vigilent.

Oricît pare de nenobil să stai toată ziua cu frica în sîn că te fură unul sau altul, oricît pare de provincial să bănuiești pe toată lumea de necinste, oricît pare de retrogradă lipsa asta permanentă de relaxare, realitatea de pe aici îți amintește de fiecare dată că trebuie să fii în gardă. „Noaptea, ca hoții“ poate să ne fie lozincă. Cînd ești furat sistematic și pe față, și pe ascunselea, cînd cinstea se măsoară cu două ocale – una pentru ei, alta pentru noi –, se cheamă că morbul îndoielii e pus bine acolo în ADN-ul tău.

Neîncrederea poate fi sănătoasă uneori, necesară alteori, dar de cele mai multe ori e urîtă, rea și putredă. Poți să faci cele mai frumoase și mai dezinteresate gesturi, să ajuți, să dăruiești, să acționezi din convingere și cu inima curată, căci tot se vor găsi mulți care să sape în rahat după resorturile ascunse din spatele acțiunilor tale. „Nu se poate, domnule, trebuie că a primit ceva! Ce interes o fi avut să spună sau să facă asta? De ce rîde cînd nu e de rîs? De ce dăruiește dacă și el abia are de unde?“

Reflexul ăsta al neîncrederii nesănătoase adînc săpate în noi, în mine, e manifest în cele mai mici gesturi cotidiene. Umblăm unii pe lîngă alții cu gențile strînse la piept, cu mîinile încleștate pe buzunare și cu ochii la gesturile creștinului de alături. Care, dacă nu-i vreun -escu și pare străin, îl bănuim de lipsă de patriotism și de cine știe ce alte interese ascunse. Neîncrederea în ce e altfel mătură năpraznic de-a stînga și de-a dreapta societății. Unii dintre noi am crescut în vremuri în care pereții aveau literalmente urechi. În care erai învățat să nu spui în gura mare ce gîndești fiindcă s-ar putea ca maică-ta să-și piardă slujba. În care ascultai radioul cu pătura pusă pe el. Sună a povești răsuflate și poate că-i interesează deja prea puțin pe copiii de acum, dar tot ei ar trebui să știe că mamele și tații lor așa au apucat să fie modelați. De bunici nu mai pomenesc. Așa se face că un adolescent poate să ia, cu bună-credință și fără să-și pună prea multe întrebări, cana de ceai pe care i-o oferă gratis un necunoscut, iar unul mai petrecut în vîrstă se va întreba imediat dacă nu i s-a pus ceva dubios în mușețel.

Neîncrederea vine din lucrurile pe care nu le cunoști prea bine. Vremurile ajung treptat să fie cu un pas, apoi cu doi, apoi cu două mii de kilometri înaintea ta. Te trezești la un moment dat că butonezi telefoanele astea pentru seniori, cu cifre imense și fără acces la net, că ai trei mii de ani de cînd ai ieșit la pensie și nu mai înțelegi nimic în jurul tău. Sau te trezești pe panta adevărului unic cînd ceilalți nu mai contează. Apoi îi vezi pe ăștia mici cum se aruncă cu capul înainte în tot felul de aventuri. Fără frica ta, fără neîncrederea care te macină. Ia uite-i, totuși există. Ca girafa de la Antipa pe care o văzu acu’ și olteanul din banc. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Capitală: femeie închisă în portbagajul unei mașini incendiate. Cum a fost salvată de polițiști și de operatorii 112 VIDEO
Un caz șocant de sechestrare a fost înregistrat luni dimineață în Capitală. O femeie a fost salvată de polițiști din portbagajul unei mașini incendiate.
image
Experiența nefericită trăită de o turistă într-un hotel de 4 stele din Sinaia. „Și un WC public arăta mai bine decât camera”
O româncă s-a plâns de condițiile oferite de un hotel de 4 stele din Sinaia. Femeia susține că a stat într-o cameră care merita cel mult două stele și a postat pe internet fotografii care vin în sprijinul afirmațiilor sale
image
Există legătură între cutremurul din Turcia și cele cinci seisme din România? Ce spun experții
După cutremurul devastator din Turcia, în această dimineață, au avut loc mai multe cutremure și în România. Seismologul Gheorghe Mărmureanu e explicat dacă acestea au legătură.

HIstoria.ro

image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.
image
Apropierea Ungariei revizioniste de Germania nazistă
Propaganda revizionistă maghiară, extrem de activă și de agresivă, a prins în străinătate și pe fondul lipsei de reacție a României.