Mulţumim, Martin Cooper!

Publicat în Dilema Veche nr. 465 din 10-16 ianuarie 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Se afla într-un impas social care putea da naştere unor situaţii penibile. Invitat la o petrecere unde nu-i cunoştea decît pe amfitrioni şi, vag, încă un cuplu – de care se putea agăţa la o adică. A făcut tot posibilul să tragă de timp în aşa fel încît să ajungă la întrunirea respectivă cît mai tîrziu posibil; într-atît de tîrziu încît să-i găsească acolo pe cei doi pe care-i ştia atît de puţin, dar în care îşi punea acum toate speranţele. Invitaţia fusese făcută în aşa fel încît devenise imposibil de refuzat. Era una din situaţiile în care ori faci faţă, ori mori de jenă. Sau de plictiseală combinată cu jenă. Sau de orice alt simţămînt pe care vi-l puteţi imagina a fi trăit de cineva eminamente sfios şi introvertit cum era el.

Momentul penibil n-a putut fi evitat. S-a trezit singur, între străini veseli. A ciocnit un pahar cu gazdele, a strîns cîteva mîini, a cunoscut din mers, silit, cîteva Aline, Andree, ceva Bogdani şi Mihai. Şi-a găsit un loc retras pe canapea şi asta a fost. Ciudatul petrecerii. Ce să facă? Să stabilească un contact vizual cu tipul aflat la un metru de el, care-şi ţinea prietena de după talie, şi să ciocnească paharul cu el? S-o întrebe de domnişoara asta din stînga, care părea adîncită într-o discuţie serioasă cu amica ei, s-o întrebe, deci, de unde le ştie pe gazde, prietenii lor comuni? Penibil. Era chircit de jenă şi începuse deja să-şi blesteme firea de apucat, de împiedicat social care era. De ce nu-l făcuse maică-sa cum era, de pildă, Grigore? Grigore ăsta ar fi fost în stare să facă toată petrecerea să rîdă cu sughiţuri. Cînd fusese internat la spital pentru nu ştiu ce, Grigore se împrietenise imediat cu tot salonul.

Ştia totuşi că ultima lui salvare era în buzunar. Şi-a scos mobilul. S-a mesăgiuit cu amicii. A intrat pe Facebook şi a postat ceva ce părea inteligent despre petreceri ratate. Puţine like-uri, nici un comentariu. I-a venit apoi să şteargă postarea aia. A intrat pe diverse site-uri de ştiri, a citit cîte ceva din care oricum n-a reţinut nimic. Imaginea însă era oarecum salvată. Picior peste picior, un pahar în faţă iar faţa luminată albăstrui de obiectul dreptunghiular cu touchscreen.

Reuşise să ridice bariera socială cea mai la îndemînă. Pentru că, aşa cum o făceau odinioară ziarele şi cum rar o mai fac cărţile, mobilul îl ajutase să evite contacte vizuale nedorite. Telefonul mobil închide cu succes fiecare persoană în propria bulă, într-un lung şir de scaune de metrou. Uitaţi-vă un pic la cei cu care călătoriţi: capete aplecate lîngă capete aplecate, butonînd în telefoane. Acelaşi mobil te poate scăpa şi de năpasta unui taximetrist vorbăreţ. Cînd cineva te vede atît de concentrat pe micul ecran, nu are de ales, în cele din urmă tace. Sigur, sînt şi situaţiile inverse, cînd te afli doar între amici şi fiecare e adîncit în propriul telefon. Ce naiba să vă mai spuneţi? Cam ştiţi ce a făcut fiecare şi ce crede despre ce a făcut, tot de pe Facebook.

Iar asta cu „spune-mi ce mobil ai ca să-ţi spun cine eşti“ e şi ea parţial adevărată. Blackberry pentru afaceri, Iphoane la instagramiştii ăştia mai hip? Şi husele. Sobre, colorate, cu muţunachi, fosforescente, cu pietricele strălucitoare. Cam asta o făceau odinioară exclusiv cărţile. Te izolau şi ele, confortabil, într-o mulţime. Titlurile dădeau un anume semnal despre cine eşti sau cine vrei să fii. Doar că acum mobilul e mult mai potrivit în anumite situaţii. O carte nu te poate salva, de pildă, în mijlocul unei petreceri unde nu cunoşti pe nimeni. Ar fi ciudat să o scoţi din geantă şi să te apuci să citeşti în mijlocul parangheliei. Un telefon e ceva absolut normal. Şi apoi, posibilităţile pe care ţi le oferă sînt incomparabil mai multe. O carte e o carte.

Biblioteca John F. Kennedy din Boston are un exemplar din Ulysse al lui Joyce, ale cărui pagini – în afară de cîteva de la început şi alte cîteva de la sfîrşit – sînt complet neatinse, netăiate. Exemplarul îi aparţinuse lui Hemingway. Mulţumim, Martin Cooper, că ne-ai dat mobilul!

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Guido Reil FOTO EPA EFE jpg
Un europarlamentar german atacă dur România: Sunt prietenos când spun că este Vestul Sălbatic al Europei
Eurodeputatul german Guido Reil, din grupul Identitate şi Democraţie (ID), a lansat miercuri un atac virulent la adresa României şi a Bulgariei, în timpul dezbaterilor privind aderarea acestor două state la Schengen, susţinând că inclusiv aderarea lor la UE a fost o greşeală, conform Agerpres.
Portofel gol saracie bani FOTO Shutterstock
Veniturile lunare ale unei gospodării din România au ajuns la 6.241 lei. Destinaţiile cheltuielilor
Veniturile totale medii lunare pe gospodărie au reprezentat 6.241 lei în trimestrul II din 2022, iar pe persoană veniturile au fost de 2.481 lei, arată datele INS.
nicusor dan png
Prețul gigacaloriei în București, neschimbat în această iarnă. Nicușor Dan: „Vom păstra aceşti 350 de lei“. Ce spune edilul despre investiții
În București, costul gigacaloriei rămâne neschimbat. Cetățenii vor plăti prețul cei mai mic din România, a anunțat primarul Capitalei, Nicușor Dan. În același timp, municipalitatea a tăiat din investiţii din cauza lipsei banilor.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.