Moartea, o întîmplare

Publicat în Dilema Veche nr. 900 din 8 – 14 iulie 2021
Invizibilii jpeg

Bătrînii de prin locurile astea au niște brațe și mîini teribil de ciudate. Arată cumva ca în desenele de copii; mult mai lungi față de restul trupului, proporțional cumva nepotrivite, de parcă cineva le-ar fi înșurubat greșit în umeri. Păpuși demontabile cu piesele amestecate greșit, din altă cutie. Palmele sînt imense, cum le desenează ăi de 3-4 ani: ca niște înflorituri la capătul brațelor.

Să aibă optzeci de ani. Tușește de am impresia că o să i se rupă coșul pieptului. Zice că nu-i nimic, e o tuse care-l însoțește de nici el nu mai știe cînd, du‑te la doctor, moș Cutare, i se spune, iar el dă ochii peste cap: ni, veci nu calc! Că ce să mai facă acum, singurul lui drum e acolo – arată cu bărbia spre deal, spre cimitirul care curge în vale. A plouat foarte mult în perioada asta și crucile-s ascunse în verdeață, în plante pe care nu le știu. Niște cățărătoare cu floricele minuscule în ciorchine, ca florile de salcîm, dar nu-s salcîm, cîrceii fragezi stau în aer că n-au de ce să se agațe, cu degețelele încovrigate gata să apuce orice s-o nimeri prin preajmă. Mă gîndesc că dacă stau chiar și un pic pe lîngă ele o să intre în pliurile hainelor, o să se apuce de tricou și o să intre să crească acolo, o să mi se înfășoare pe după urechi, o să-mi intre în nas și o să se împletească singure în părul lung pe care l-am prins la spate și o să facă păstăi mici în buzunarele blugilor, iar eu n-o să mă pot smulge din îmbrățișarea asta cîrceloasă. Tot din iarba zemoasă ies ca lumînările niște plante înalte cu inflorescențe lunguiețe, ce ciudat, habar n-am cum le zice în română, dar, întîmplător le știu din engleză – foxglove le zice, mănușa-vulpii, le văd cu labele lunguiețe băgate elegant în florile astea violet, ce idee.

Moșul are o cămasă cu croi de ani ’70 pe el, cu gulerele alea ascuțite întoarse acum în sus la colțuri, că înțepeneala materialului s-a dus de la atîta spălat, iar gîtul subțirel cu mărul lui Adam îi iese din relieful deranjat al cămășii ca o tulpină subțirică de floare. O cruce atîrnată de un lanț argintiu stă lipită de stern și pare crescută din trupul omului: a fost acolo dintotdeauna, o fi caldă la atingere, irigată de vase și artere fine ca un deget, ca o ureche. N-are nici o treabă, singura lui certitudine e că o să vină moartea aia pe care o așteaptă ca pe autobuz. Vine și pleacă de la biserică de parcă ar pleca de la serviciu, nici o ostentație în toată afacerea asta care trebuie făcută duminicile așa cum trebuie făcută o baie, o chestiune elementară de igienă. Oamenii ăștia își mînuiesc moartea fix ca pe viață, se rezolvă lucrurile pe măsură ce vin. Ești la un univers distanță de isteriile și angoasele mele, moșule, mă gîndesc. Că la noi moartea se ascunde, e aia nenumită, o plimbăm pe la medici, îi ținem tălpile și mîinile moi, nu ca tine care o crești pe lîngă casă ca pe găini, care o ții în lanț ca pe cîinii ăștia costelivi. Noi ne imaginăm că și pentru voi e „hîda“, cuvînt absolut oribil însușit din rațiuni literare, cică, probabil că ai rîde cu toate gingiile alea goale dacă ai ști la ce mă gîndesc.

Mi se povestește cum se rotesc ge­ne­­rațiile prin pămîntul de cimitir, ca mo­riștile. Ăl de moare primul ajunge în sac de oase tot cel dintîi, deasupra morților mai proaspeți. Proaspeții sînt primiți mai bine, sînt nou-veniți și au dreptul la doi metri, doi metri jumate pînă se obișnuiesc și pierd statutul de musafiri.

Mi se pare de-a dreptul periculoasă ușurința cu care pomenești moartea, măi, moș Cutare. Că ea trebuie abia sugerată, ascunsă în cuvinte, boită pe față, coborîtă în subsoluri ca să nu se intersecteze cu viii, pusă în saci din ăia negri, băgată la rece pe tavă. Ea trebuie pusă în tot soiul de povești, ascunsă între personaje ca să capete sens, să doară, să sfîșie, să te îndrepte pe tine, omule, spre înțelepciunea finală. Ea trebuie scormonită, întoarsă pe toate fețele, psihanalizată, înjurată și adorată. Trebuie chinuită ca să nu semene a moarte.

Tu stai de braț cu ea, îi dai bere la pet și-i zici pe nume. E periculos, omule.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.