#MeToo și Don Giovanni

Publicat în Dilema Veche nr. 821 din 14–20 noiembrie 2019
#MeToo și Don Giovanni jpeg

Metropolitan Opera din New York (Met) a anunțat în septembrie că Plácido Domingo renunță la toate colaborările viitoare cu instituția, în urma acuzațiilor de hărțuire sexuală făcute de mai multe femei, printre care și o soprană care a declarat că Domingo i-ar fi pipăit sînii. Talentul muzical și actoricesc strălucitor al lui Domingo a electrizat generații întregi de iubitori de operă. Poate că, la 78 de ani și după 51 de ani de colaborare neîntreruptă cu Met, era oricum timpul ca el să părăsească scena. Dar ce putem înțelege din această retragere forțată?

În urma anunțului Met, am primit mesaje de la doi prieteni (un bărbat și o femeie) cu care împărtășesc aceeași pasiune pentru operă. El mi-a scris: „Dilema principală este confruntarea dintre o accepțiune deontologică a eticii, ale cărei norme sînt valabile dincolo de spațiu și de timp, și o accepțiune relativă, în mai mare măsură legată de context“. Chiar dacă refuzăm să adoptăm relativismul etic radical, explica el, nu trebuie să ignorăm cu totul contextul în care presupusul comportament a avut loc. Mai mult, trebuie să ținem cont de faptul că conștiința etică – ceea ce oamenii consideră că ar fi normele etice – se schimbă de-a lungul timpului, chiar dacă unele principii fundamentale rămîn statornice. Și, conchide el, chiar dacă adoptăm o concepție non-contextuală a eticii, „mă întreb dacă persoanele acuzate nu sînt cu totul lipsite de drepturi. Acuzațiile anonime pot distruge vieți“.

Prietena mea a pus accentul pe faptul că Domingo are mai multe probleme. Pentru început, există o sumedenie de plîngeri, iar el s-a aflat într-o poziție de reală putere, într-o branșă faimoasă pentru abuzurile de putere. Dar cel mai rău, spunea ea, e că „atmosfera actuală, mai ales în SUA, amintește de linșajul public“.

Pentru ea, diferențele de opinie în astfel de situații sînt de natură geografică și generațională. „Generația noastră – tu și eu – avem o minte deschisă și ne ferim de judecățile generalizante“, a scris ea. Dar „generația fiicelor noastre e ahtiată după așa ceva“. Și, crede ea, în vreme ce perspectivele de carieră „în SUA, Australia și, bănuiesc, Marea Britanie, unde #MeToo are susținere“ sînt pentru Domingo sumbre, ea se așteaptă ca „Milano și Berlin să continue colaborările ca și pînă acum“.

Mai mult, a adăugat ea, un atare comportament a fost pînă nu demult acceptat, și Domingo a fost, fără îndoială, curtat el însuși intens de femeile care lucrau în aceeași branșă. În cele din urmă, la fel ca și în cazul altor staruri imperfecte, precum dirijorul Herbert von Karajan, „continuăm să admirăm opera geniului, separînd-o de ceea ce poate fi considerat «inacceptabil» în prezent“.

Comentariile prietenilor mei ridică o serie de probleme morale interesante. În primul rînd: ar trebui oare judecat comportamentul trecut al unui individ după normele actuale? Asistentul meu de cercetare, bunăoară, un tînăr de 24 de ani, nu are nici un dubiu și susține că „ceea ce a făcut Domingo era, moralmente vorbind, la fel de greșit atunci ca și acum, iar el știa asta“. „Faptul că atunci era acceptabil social ca bărbații să pipăie femeile nu este o scuză. Generația noastră nu este, pur și simplu, la fel de ipocrită ca a voastră.“

În orice caz, întrebarea-cheie e dacă Domingo chiar „știa asta“. Dacă un individ știa că ceea ce face e greșit, atunci el trebuie tras la răspundere, chiar dacă mai tîrziu. Dar dacă faptele lui erau uzuale în locul în care trăia la acea vreme, nu ar trebui să-l judecăm prea aspru.

De exemplu, studenții britanici au cerut înlăturarea statuilor unor personaje celebre ale secolului al XIX-lea, precum Cecil Rhodes (deoarece era un imperialist), Francis Galton (un eugenist) și Marie Stopes (care dorea să limiteze fertilitatea celor săraci) – și redenumirea încăperilor care le poartă numele. Ar trebui oare să apăsăm tasta Delete în cazul tuturor, așa cum au făcut regimurile comuniste care cenzurau referințele la liderii destituiți sau îi ștergeau din fotografii?

Unii vor spune că nu e vorba de eliminarea unor astfel de oameni din istorie, ci doar de refuzul de a-i glorifica. Și totuși, e esențial să îi promovăm, fie și numai pentru ca studenții să poată întreba „De ce glorificăm personaje cu asemenea idei?“ Cu această întrebare începe înțelegerea istoriei. Dacă nu ni se cere să înțelegem modul de a gîndi al unor Rhodes, Stopes și al altora, nu vom învăța istorie, ci doar lecții de morală.

Problema puterii este foarte complicată. Oamenii puternici (de obicei, bărbați) abuzează de poziția lor. Dar puterea este și atrăgătoare – mai ales cînd este acompaniată de șarm și de frumusețe, ca în cazul lui Domingo – și alții o pot vedea ca pe o oportunitate pentru propria carieră. Chiar dacă cei care dețin puterea trebuie trași la răspundere pentru felul în care o folosesc, trebuie să observăm aici și un aspect de „tîrguială“: ambele părți își pot dori lucruri diferite de la o relație ale cărei reguli nu sînt clare. Cîtă vreme nu abolim puterea, aceste tîrguieli vor face parte din viață.

Al doilea interlocutor ridică o altă problemă importantă: putem separa opera unui geniu de opiniile sau de comportamentul creatorului ei? E oare diminuată plăcerea de a asculta muzica lui Wagner de faptul că acesta era antisemit? Și gîndul că prietenia dintre Lewis Carroll și Alice Liddell ar putea fi de natură pedofilă ne face oare să citim Alice în Țara Minunilor cu mai puțină încîntare?

Oamenilor raționali le este ușor să separe opera de persoană. Dar asta e în răspăr cu o mare parte a gîndirii contemporane, care consideră că o operă de artă trebuie judecată în funcție de comportamentul moral al creatorului ei. Această metodă de evaluare minimalizează orice formă de artă al cărei creator ofensează sensibilitățile timpului, oricît de valoroasă ar fi această artă.

O problemă extrem de importantă, și în mod special relevantă pentru cazul Domingo, este cea a vătămării. Cît de departe putem extinde în mod legitim criteriul vătămării? A comite un act de violență împotriva cuiva înseamnă a vătăma acea persoană: violul depășește orice limită. Dar vătămarea se propagă dincolo de violența fizică. Niciodată nu am crezut în vechea zicală „Ciomagul mă schilodește, dar vorba nu mă rănește“. Vorbele pot răni. Cele mai dureroase amintiri din copilărie (și dintr-o bună parte a vieții mele adulte) sînt cuvintele care rănesc profund. De aceea, sînt de părere că susținătorii discursului care instigă la ură trebuie trași la răspundere.

Pe de altă parte, îmi amintesc vag că am fost eu însumi „pipăit“, într-un cinematograf, în adolescență. Pot spune răspicat că experiența nu m-a traumatizat. Cred de aceea că, atunci cînd avem de-a face cu episoade minore de „atenție nesolicitată“, atitudinea corectă presupune mai multă toleranță și mai puțină învinovățire. Dar acest punct de vedere este în tot mai mare măsură potrivnic spiritului vremurilor.

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor a Marii Britanii şi profesor emerit de Economie politică la Universitatea Warwick.

© Project Syndicate, 2019

traducere de Matei PLEŞU

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.