Mereu, totul e de făcut

Publicat în Dilema Veche nr. 547 din 7-13 august 2014
Dialoguri întrerupte jpeg

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Titu Maiorescu, cu studii universitare încheiate şi doctorate obţinute la mari universităţi din Europa, are, la numai 30 de ani, o carieră de invidiat: profesor universitar, mai apoi, decan şi rector, academician, iar la 34 de ani ajunge ministru.

În prima jumătate a secolului XXI, pentru tinerii cu studii universitare încheiate şi doctorate obţinute la mari universităţi din Europa, porţile unei cariere didactice pe măsură sînt, de cele mai multe ori, închise. Şcolile înalte româneşti, roase de uzură, corupţie, incompetenţă, nu au loc pentru absolvenţii reîntorşi în ţară cu titluri universitare de la Paris, Berlin, Londra. Aud nenumărate cazuri de specialişti de prima mînă în germanistică, patristică, sanscrită, teologie, istorie, filozofie, greacă veche, latină, uitaţi prin colţurile ţării, încercînd zadarnic să facă parte din corpul profesoral al vreunei universităţi. Trăiesc din burse sau, în cele mai fericite cazuri, din salarii de parlamentari, deseori neagreaţi nici măcar de propriul partid. Sînt trişti, fără speranţă, fără viitor. Ce e de făcut?

Pe de o parte, e de înţeles disperarea lor: cum e posibil ca un învăţămînt care abia supravieţuieşte lipsei de reformă autentică, imposturii rulate la vîrful lui, abuzurilor şi ignoranţei desfăşurate în interiorul lui, să se lepede atît de grăbit de oameni care i-ar putea însănătoşi? Cum să nu fii dezamăgit de ţara în care te-ai grăbit să te întorci, cu educaţia desăvîrşită de mari profesori ai lumii, ţară care, însă, te priveşte apatică, iritată de elanurile tale reformatoare?

Pe de altă parte, ca una care a văzut de aproape, din interior, chiar, degradarea educaţiei româneşti, le-aş spune tinerilor învăţaţi simplu, patetic chiar: avem nevoie de voi. Copiii noştri, şcolile noastre, viitorul nostru au nevoie, mai mult ca oricînd, de voi. În fond, învăţămîntul autohton este – parafrazîndu-l pe Constantin Noica – locul unde totul este încă de făcut. Dacă nu înăuntrul sistemului, atunci paralel cu el. Prin iniţiative private, individuale sau de grup. Nu ştim să vă preţuim competenţele, noi şi copiii noştri? Învăţaţi-ne s-o facem. Nu pricepem la ce am putea să folosim cunoştinţele şi îndemînările obţinute cu trudă? Ajutaţi-ne să le vedem la adevărata lor valoare. N-aveţi locuri bine meritate în universităţi? Îndreptaţi-vă atenţia către generaţiile viitoare de studenţi şi formaţi-i aşa cum i-aţi vrea pe băncile facultăţilor, în anii următori. Cum? Iniţiind, în afara sistemului de stat, reţele private de educaţie: se pot face cursuri particulare, se pot scrie cărţi de învăţătură, de iniţiere în diverse domenii, se pot face întîlniri informale cu elevii, se pot organiza cluburi. Liceenilor le-ar prinde bine cărţi excepţionale în care să deprindă, de exemplu, gustul pentru latină sau greacă veche. Le-ar fi de folos niscaiva cursuri bine construite, în care să se întîlnească, de pildă, cu spectacolul istoriei sau cu alfabetul filozofiei. S-ar bucura să aibă dialoguri cu oameni nu foarte departe de vîrsta lor, dar cu succese esenţiale la şcoli de prestigiu. Învăţămîntul românesc le oferă, azi, de multe ori, informaţii terne, inutilizabile. Ar avea nevoie, mai mult ca oricînd, de educatori care să le stîrnească pasiuni, curiozităţi, interes viu pentru învăţătură. Şi cine ar fi mai potrivit să facă asta, dacă nu nişte oameni care au cîştigat confruntarea cu exigenţele şcolilor remarcabile din străinătate, înfruntînd dorul de ţară şi greutăţile inerente unei plecări de acasă, doar pentru a-şi urma vocaţia?

Ştiu, pare puţin. Şi demobilizator. În fond, nu e uşor să renunţi la visul de a fi răsplătit, pentru eforturile tale, cu un rol pe măsură, oferit în societate, şi să începi, de unul singur, munca de Sisif a reformării învăţămîntului. Tinerii noştri excepţionali s-ar putea consola, însă, cu două gînduri: 1. Vor face, astfel, parte dintr-o galerie de personaje ale culturii române deloc de neglijat, care, avînd diplome şi titluri prestigioase în buzunar, au acceptat să facă salahorie în educaţia românească: Titu Maiorescu, Spiru Haret, Constantin Noica. 2. În dialogul lor cu liceenii vor avea prilejul să-i motiveze în modul în care ei înşişi au avut nevoie să fie motivaţi, la începuturile carierei lor: de ce aş învăţa latină? Sau filozofie? Sau istorie? E întrebarea care nu lasă loc rutinei, oboselii, răspunsurilor plate, sastiselii.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.