Memorie

Publicat în Dilema Veche nr. 610 din 22-28 octombrie 2015
Mîrlanii cu palat jpeg

Mi-am făcut un culcuş cald în pămîntul uscat ca iasca, prăfos, de sub aracii de vie. Îmi imaginez că mă ascund într-o pădure imensă şi mă uit în sus printre frunzele zimţate şi ciorchinii încă verzii unii, rumeiori pe-o parte alţii, spre un cer de august fără de cusur. Sînt atît de singură şi e atît de linişte, că un lătrat îndepărtat de cîine pare inventat; un greiere sau un alt soi de lăcustă ţistuie o singură dată şi tace de frică. 

Stau în cuibul ăsta de pămînt prăfos, am 10 ani şi n-am memorie conştientă încă. Nu are cum să mă intereseze acum cine sînt şi de unde vin, nu-mi pasă de istoria nasoală a familiei mele pribege de acum trei generaţii. Eu sînt acum aici, sînt în vacanţa de vară, şcoala e încă departe, la Bucureşti. 

În perioada asta din viaţă, cum voi toţi veţi fi avut, am mîinile pătate cu: dude, nuci, pămînt, struguri, iarbă, cireşe, rugină, găinaţ şi polen. Mă joc din tot sufletul, cu ardoare, iar victoriile şi înfrîngerile pe maidanul de joacă sînt teribil de importante. Cele mai importante. Ele ard acolo, imediat, repede, în mica mea viaţă şi sînt la fel de definitiv uitate peste cîteva ore. 

Sînt un copil normal, inconştient ca orice copil, cu ceva personalitate, teribil de enervant probabil, caraghios în implicarea cu care vreau să fac lucruri care nu-s de nasul meu de cele mai multe ori. Ca voi, pe la 10 ani. Trăiesc ca un fluture, ca o muscă, pe intervale şi anotimpuri, simt primar, cu ochii şi cu nasul primăvara şi vara, şi toamna, şi iarna. Citesc Poveşti nemuritoare şi n-am încă exerciţiul vital al memoriei asumate. 

Cu mine deodată, pe măsură ce înaintez în copilărie şi urc spre adolescenţă, unii adulţi încep drumul invers, spre rafinarea memoriei. Pe măsură ce ritmul lor încetineşte şi pe măsură ce devin mult prea obosiţi ca să mai vrea să-i placă toată lumea, adulţii ăştia încep să se uite în urmă. Ce am fost? Ce am făcut? La ce bun? Unii devin din ce în ce mai buni în a rememora, dar sfîrşesc prin a umple capul nepoţilor cu aceleaşi povestiri pe care toată lumea le ştie deja pe de rost. Pentru alţii, amintirea şi tot ce aduce cu ea o memorie vie e o rană deschisă şi supurîndă. Apropierea de ea, o eventuală atingere inconştientă trezeşte un icnet de durere sau o eternă acreală. Se poate scăpa de chin dacă te învălui în uitare ca într-o pătură caldă. E tare la îndemînă şi mulţi o fac. 

În fine, sînt şi cei care reuşesc să facă ceva bun din înţelegerea trecutului, din recuperarea lui, din reînvierea şi reinterpretarea memoriei. Sînt cei care reuşesc să nu repete aceleaşi şi aceleaşi greşeli. Sînt cei care nu se ascund. Sînt cei care-şi amintesc că dacă paşti caprele la infinit pe acelaşi pămînt din care sugi toată seva, de pe care tai toţi copacii, ăla o să se prăbuşească într-o zi pe tine şi o să laşi în urmă un deşert. Sînt cei care îşi amintesc că o singură palmă pe obrazul unui nevinovat, doar pentru că-i străin, de altă religie, prea puţin blond şi în general altfel, a dus la zeci de milioane de morţi. Sînt cei care încearcă să-şi înţeleagă istoria personală, dar şi a patriei în care au crescut şi să înveţe ceva din asta. Iar cînd memoria reuşeşte a fi recuperată colectiv, sistematic, se va alege ceva bun de acel loc şi de acei oameni. 

Pierderea amintirilor şi a memoriei individuale, în destinul personal al cuiva care se apropie de final, e altă imagine dezolantă a umanităţii făcute franjuri. O familie în care există un bolnav de Alzheimer e bîntuită de neputinţă şi de nesfîrşita tristeţe de a-l vedea pe cel iubit nelocuit de nimic. Căzînd din ce în ce mai adînc într-un abis degradant. Sînt multe feluri în care omenirea îşi poate pierde memoria, fiecare la fel de dezolant. 

Uite, eu mi-am amintit zilele trecute de mîinile murdare de cînd eram mică. De lipsa de memorie din copilărie, dar şi din viaţa adultă. M-am gîndit că poate a venit momentul să încep să recuperez. Şi asta începe cu cea mai sinceră întrebare şi cu cel mai sincer răspuns: ce fac cel mai des? Păi, ce să fac, uit. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.