Maturitate

Publicat în Dilema Veche nr. 898 din 24 – 30 iunie 2021
Invizibilii jpeg

Mă trezesc în lift, de la etajul 10 pînă la parter, cu o mamă împreună cu un copil care se ține de o sabie-laser. Ăla, hiperactiv, agită în stînga și-n dreapta bățul de plastic fosforescent și țopăie ca o bilă de am impresia că o să ajungem în trei secunde, cu lift cu tot, zdrobiți în mii de țăndări la parter. Liftul ține, dar, la fiecare săritură, sîntem ca un soi de mingiuță din aia colorată prinsă de un elastic. Îmi ajunge stomacul în gît și mi se lasă apoi pîn’ la călcîie; să vezi că mi se face rău în mască. Obi-Wan Kenobi agită săbiuța cutezătoare foarte aproape de ochii mei. Bîzîie. Jucăria chiar bîzîie ca în film. Maică-sa e impasibilă, posibil călită pînă la indiferență, mie-mi vine să-l strîng de gît pe Jedi și să-i frîng săbiuța pe genunchi. Fără regrete. Parter, am scăpat, sper să nu-l mai văd în viața mea. De atunci ocolesc orice copil îmbrăcat în Spiderman, Superman, Batman, Robin, Transformer sau Dumnezeu mai știe ce supererou. Sînt periculoși.

Mă gîndesc apoi că n-aș vrea cu nici un preț să mă întorc în copilărie sau adolescență. A mea sau, dacă e posibil în oricare lume ficțională, în a altora. Numai gîndul că ar trebui să trec iar prin niște examene cînd ți-e lumea mai dragă, vara, mă încremenește de teamă. Pun peste asta și faptul că eram teribil de conștiincioasă și aveam insomnii crunte înainte de fiecare teză nenorocită, ca bucuria de a fi adult să crească înzecit. Păi, acum ce fac? Stau ca belferul în pat, scriu textul ăsta și beau o bere. Dacă vreau, pot să mănînc dulce înainte de masă, pizza și cartofi prăjiți în fiecare zi. Să fac ce vreau cu colesterolul și arterele mele. Să bat crîșmele pînă dimineața. Să fumez douăzeci de pachete pe zi pînă mă stafidesc și fac cancer. Să plec la mare fără să-i cer voie maică-mii.

Nuu, nu am nostalgii după copilărie. Duse sînt căciulițele penibile pe care eram obligată să le port iarna. Mănușile cu ață care bălăngăneau din mînecile hainei. Somnul obligatoriu de după-amiaza. Programul pe care ți-l făceau adulții. Seara terminată devreme, tocmai atunci cînd discuțiile deveneau interesante. Carnetul de note la control. Desenul obligatoriu cu „Iarna“, „Primăvara“, „Vara“ și compunerea din toamnă „Cum mi-am petrecut vacanța“. Nici nostalgii după vremurile de aur cu mamăi iubitoare care făceau gogoși, prăjituri, pîine de casă cu unt și dulceață cu mîinile alea noduroase de la atîta muncă nu am. Mamăile universale mă enervează.

Copilul care am fost era prostovan, caraghios, conștiincios și ubicuu. Doar mamele cred că sîntem adorabili (groaznic cuvînt). Mă uit la o poză făcută la o serbare de grădiniță de acum un miliard de ani. M-au îmbrăcat în costum de iepure: un combinezon alb cu tot cu mănuși și niște labe imense. Pe cap am o scufie care se încheie sub gît, cu niște urechi din sîrmă învelită în același bumbac alb. În fund mi-au cusut o coadă adevărată de iepure. Sub nas mi-a desenat cineva niște mustăți cu dermatograf negru. Sînt roșie la față, un fir de mustață e tot mozolit pe obraz, pesemne că am participat cu toată inima la reprezentație.

Ce bine că sînt un adult! Că pot să mă trezesc zilnic la aceeași oră ca să plec la muncă, să cîștig bani, să-i dau la bancă, la întreținere, la vacanța aia în Grecia din care nu înțeleg nimic, la doctori, la psiholog, la psihiatru. Că pot să-mi iau ce vreau – Xanax cu pumnul, Valium cu vadra, triptofan ca să dorm, că pot să-mi fac foarte mult rău și foarte mult bine fără să dau socoteală. Că pot să trăiesc ca în Ziua Cîrtiței așa, pentru că am vrut eu. Că nu pot să ies din ea pentru că sînt un adult responsabil. Duse sînt zilele în care cineva mă îmbrăca în iepure. Mă îmbrac eu acum în uniforma blugi-tricou pentru că am intrat în rînduiala asta comodă pe care, desigur, o pot rupe oricînd. În teorie, căci sînt adult și-mi plac teoriile, am învățat a mă juca cu ele, dar atît, că sînt adult responsabil. Doar pe supereroi îi ocolesc instinctiv, mi-e frică de săbiile laser, e singura mea slăbiciune.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.