Ziua de gunoi

Publicat în Dilema Veche nr. 583 din 16-22 aprilie 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

Cît timp am locuit la bloc, gunoiul menajer n-avea pentru mine nici o semnificaţie, era doar o pungă care dispărea zilnic pe toboganul ghenei. Iar maşina gunoierilor era acea hurdubaie soioasă de care te fereai, în parcare, din cauza mirosurilor pestilenţiale. Acest

era asigurat de o firmă, mai mult nici că mă interesa. Însă de cînd m-am mutat la casă, „ziua de gunoi“ (respectiv joia) şi gunoierii, pe care am avut ocazia să-i observ mai bine, au început să facă parte din realităţile cotidiene. A scăpa de sacul plin din tomberonul din curte a devenit brusc o necesitate şi o treabă domestică importantă – dacă îi ratezi pe gunoieri sau nu te găsesc acasă, soarta lui este să mai zacă acolo încă o săptămînă, iar gunoiul să se împută, ceea ce e destul de angoasant. Nu o singură dată, uitînd de rutina „zilei de gunoi“, am fost nevoiţi să urcăm sacul în maşină şi să colindăm seara, atunci cînd un

se duce la îndeplinire, pe străduţele din jur, în căutarea unei pubele salvatoare. Problema sacilor este şi ea una însemnată – căci trebuie să fie încăpători, solizi, eventual cu şnur, şi nu se găsesc chiar oriunde. Din proprie experienţă, vă spun că nişte saci de gunoi cumsecade, nemţeşti, ireproşabili, se găsesc la magazinul DM. 

Imediat după ce m-am mutat, un vecin binevoitor m-a sfătuit să nu fac nici un contract cu firma care colectează gunoiul, să merg „pe burtă“ şi „la mica înţelegere“ cu gunoierii, căci băieţii de-abia aşteaptă să le pice şi lor de-o bere. Mi s-a părut tipic românesc, dar cumva cinstit pentru ambele părţi. În plus, eram deja extenuată după o întreagă tevatură cu toate contractele pentru utilităţi pe care trebuie să le faci atunci cînd te muţi într-o casă nouă, după cozile interminabile de la ENEL şi Distrigaz. Aşa că am lăsat gunoiul în

pînă în ziua de azi. Vecinul, la fel de amabil (deh, aşa sînt toţi la început), mi-a propus să punem sacii cu pricina la comun, în faţa porţii lui, şi să contribuie fiecare după posibilităţi, între 5 şi 20 de lei pe lună. În momentul în care au apărut certurile inerente între vecini, sacii noştri s-au separat definitiv. A trebuit să-i pîndesc pe gunoieri şi să mă „împrietenesc“ cu ei. Cu această ocazie, imaginea mea despre gunoierul standard a avut multe de suferit. În mintea mea, ea se suprapunea cumva peste cea a măturătorului de etnie romă, cu o ţigară scuturată în colţul gurii, de pe vremea lui Ceauşescu. Cel care dă cu mătura din nuiele în silă şi cu plictis, îşi mai pierde timpul pe vreo bordură, mai cască gura la trecători, mai aşteaptă vreo pomană de la biserică, pînă cînd se termină ziua de lucru. Mai exista şi imaginea copilăroasă a unui nene în vîrstă, beţiv, marginal, care miroase urît, ce pornea de la o ameninţare difuză din amintirile mele: „Dacă nu eşti cuminte, te dau la gunoieri!“ Ei bine, am avut surpriza să descopăr că gunoierii sînt, de fapt, nişte băieţi tineri, muncitori şi extrem de eficienţi. Pentru că le greu să intre cu ditamai maşina pe străduţa noastră îngustă, o lasă la colţ, apoi – cu o viteză care mă uimeşte şi fără să facă nazuri – cară sacii din faţa porţilor. Vorbesc tare, rîd între ei, se adresează unul altuia cu „Măă“, „Băă“ şi cu „Hai!“. Dacă nu eşti pe la poartă sau în casă, cu urechile ciulite, gata, nu-i mai prinzi! Îşi fac rapid treaba şi au plecat. Munca lor are ceva de poznă sau de şotie, par nişte băieţi de liceu care îşi fac de cap în timp ce chiulesc. Tropăie veseli dintr-o parte în alta, îşi pasează sacii, se agaţă din mers de maşina lor care se tîrîie pe străduţe cu o încetineală de melc. Dacă le dai, primesc, desigur, însă de cele mai multe ori îţi iau sacul şi fără să le dai nimic. Din obişnuinţă. Dacă eşti bărbat, zic „Mulţumesc, şefu’!“, dacă eşti femeie, „Săru’ mîna, doamnă!“ Şi uite aşa am aflat că vecinul binevoitor „e un zgîrcioman, n-a mai dat nimic de trei luni!“, deşi eu îi lăsasem de fiecare dată nişte bănuţi pentru ei. 

În preajma sărbătorilor, nu-şi mai respectă ziua, dar vin şi de cîte două ori, pe neaşteptate, că „are lumea gunoi mult“. Şi aşa, mai strîng şi ei de un sfert de porc, de o juma’ de miel. În concluzie, nişte băieţi buni.

Tot de la vecini, am aflat că nu trebuie să scot niciodată tomberonul în faţa porţii, că „se fură“. Nu de către gunoieri, ei sînt cinstiţi, de către alţi vecini. Sacul nu se scoate de cu seară, căci vin pisici şi cîini ca să scotocească, sfîşie sacul şi împrăştie gunoiul. Aşadar, ai, n-ai treabă, joi la ora zece te ocupi de gunoi. Mai avem şi un „vecin“, „cam handicapat, săracu’!“ – susţin unii – care trăieşte din pet-uri. În „ziua de gunoi“ îşi face apariţia pe strada noastră, pîndeşte sacii şi îi taie cu briceagul, fără să-i pese că întreg conţinutul se revarsă pe asfalt. El caută cu demnitate doar pet-urile. Le ia şi pleacă. Dup-aia, trebuie să strîngi gunoiul şi să-l bagi în alt sac. Pe lîngă ruşinea de a face mizerie pe stradă, fără voia ta, mai vede şi toată lumea ce ai mîncat şi ce ai băut în săptămîna respectivă. Aşa că, să te fereşti de omul cu pet-uri! Vecinul cel „amabil“ i-a aplicat o corecţie, l-a prins asupra faptului şi l-a cotonogit. Eu am găsit o soluţie mai diplomatică, căci nu pot să stau toată dimineaţa de joi şi să-mi păzesc sacul. L-am tras deoparte şi i-am dat 5 lei. „Ia banii ăştia, dar lasă-mi sacul în pace, da?“. Şi l-a lăsat. 

Aşadar, mutaţi-vă la casă cu curte şi o să aveţi parte de toate aceste distracţii.          

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.