Scandal! Umberto Eco se uită la Sinteza zilei!

Publicat în Dilema Veche nr. 587 din 14-20 mai 2015
Cum a funcționat media în tragedia de la Colectiv jpeg

Umberto Eco în aceeaşi vervă furioasă din

aceeaşi demonstraţie de inventivitate juvenilă, ludică, dacă putem spune aşa – aceleaşi descărcări de adrenalină intelectuală, greu de conceput la un autor de 83 de ani. Dar, de data asta, Eco nu ne mai oferă un bestiar al nebunilor ticăloşi, conspiraţionişti, ai secolului al XIX-lea, ci un inventar al mizeriei jurnalistice contemporane. Lectura îţi provoacă o senzaţie contradictorie, de uluire şi în acelaşi timp de

fiindcă diagnosticele formulate de italian se aplică la fix şi presei româneşti – fie ea din aripa Gâdea sau din aripa Turcescu. 

În limbajul redacţiilor, un

e ceea ce se mai numeşte şi

, o ediţie de ziar care precedă prima apariţie şi ajunge de regulă să fie tipărită în cîteva zeci de exemplare, pentru studiu şi corectarea erorilor şi, uneori, pentru edificarea viitorilor clienţi de publicitate. Despre asta e vorba şi în romanul omonim, dar la modul exagerat sau virtualizat: un comandor pe nume Vimercate, genul mogul tenebros, angajează o redacţie precară, de ticăloşi şi rataţi, ca să realizeze o viitoare publicaţie. Spre deosebire de un număr zero onorabil, cel al lui Eco e o operaţiune care se întinde pe luni de zile, un fel de bombă cu ceas, în care mai important decît publicarea informaţiei valide şi impactul acesteia la public e potenţialul de ameninţare, maculare, manipulare al întreprinderii. 

Starostele ales de mogulul Vimercate pentru noua gazetă este un oarecare Simei, atît de oarecare pentru narator încît „avea chipul altcuiva. (…) Avea chipul tuturor“. În ciuda feţei comune, Simei e un amestec din nou contradictoriu de imbecilitate, clarviziune, viclenie şi lipsă de scrupule care ar ruşina şi cele mai notorii ajutoare de mogul care au apărut prin stenogramele presei româneşti (sau ale DNA) în ultimii zece ani. Asemeni combinatorului de partid care a luat locul mogulului în scriptele televiziunilor militante de la noi, Simei nu ştie să scrie, că doar ministrul Apărării nu trebuie să ştie să arunce o grenadă. Totuşi, începînd cu ceea ce l-ar putea deranja sau coafa pe Comandor, Simei ştie o grămadă de alte lucruri, pe care le expune haimanalelor din redacţie la modul sever şi în acelaşi timp mobilizator. 

Simei vrea un public de televiziune de ştiri românească: peste 50 de ani, „nişte burghezi buni şi oneşti, doritori de legalitate şi ordine, însă lacomi de bîrfe şi de dezvăluiri cu privire la felurite forme de dezordine“. Atenţie însă, zice directorul ziarului, nu trebuie să ni-i închipuim ca pe nişte mari consumatori de hîrtie tipărită: „O să pornim de la principiul că nu sînt ei ceea ce se cheamă nişte mari cititori, ba chiar bună parte din ei n-or fi avînd nici o carte în casă“. 

Emisiunea lui Mihai Gâdea, dar şi cele ale concurenţei, are mania scenariilor, a presupunerilor despre ceea ce s-a întîmplat, dar mai ales despre ce se va întîmpla. Comandorul şi Simei ai lui Eco aleg să-şi boteze ziarul

, fiindcă „ştirile din ziua precedentă le aflăm deja de la televizor seara la 8, aşa că ziarele relatează permanent lucruri pe care le ştii deja, şi iată de ce se vînd tot mai prost. În

, aceste ştiri care deja put ca peştele stricat sigur că va fi util să le rezumăm şi să le reamintim, dar o să fie suficientă o rubrică scurtă“. Ca să scape de mirosul de peşte stricat, Simei propune o strategie confuză, bazată pe speculaţii. În paranteză fie spus, nici cotidienele serioase nu au în momentul de faţă o soluţie foarte articulată pentru faptul că au rămas fără obiectul muncii – informaţia deja difuzată nu numai de televiziuni, ci şi de site-urile de ştiri.

În România, cei care au trăit în deziluzia că Robert Turcescu e un mare jurnalist şi-au dat ochii peste cap după mărturisirea dubios-misticoidă a acestuia, cu privire la propria afiliere la servicii. În

Simei îl angajează pe un oarecare Lucidi (căutaţi semnificaţiile numelor din carte atunci cînd o veţi citi), „fiindcă ştii foarte bine că eşti deosebit de priceput să culegi zvonuri şi să le raportezi cui trebuie“. Totuşi, la ce-i trebuie lui Simei un securist pe stil italian în redacţie? „Ce crezi că o să se ducă să povestească, dacă nu lucruri pe care serviciile le-ar înţelege foarte bine citind oricare dintre numerele noastre zero? Dar ne poate aduce ştiri pe care le-a aflat spionîndu-i pe alţii“, îl edifică directorul pe narator. 

Marile cotidiene anglo-americane fac o regulă sfîntă din marcarea comentariilor ca atare şi aşezarea lor în pagini diferite de restul ziarului, care e compus în majoritate din articole informative. Televiziunile româneşti de ştiri îşi spun „de ştiri“, dar îşi umplu majoritatea grilelor cu talk-show-uri pline de părerism standardizat, „pe linie“. Cu privire la aceeaşi problemă, Colonna, naratorul lui Eco, se prinde în jocul lui Simei şi dă următoarea regulă: dacă ai un viaduct care se prăbuşeşte şi vrei să acuzi pe cineva de catastrofă, trebuie să pui toată povestea în gura unui intervievat, de exemplu domnul Bianchi, 34 de ani, de profesie zidar: „E vina Primăriei, se ştia de mult timp că viaductul ăsta avea nişte probleme“. Nu e nevoie de dovezi şi nimeni n-o să-l caute pe domnul Bianchi. Sau dacă o să-l caute, n-o să-l găsească. 

Toate manualele de stil îţi spun să le eviţi, dar situaţia din redacţii e alta. Fiindcă Simei nu ştie să scrie, cel care explică e Colonna: „Cititorul se aşteaptă tocmai la aceste expresii, aşa l-au obişnuit toate ziarele. Cititorul înţelege ceea ce se-ntîmplă numai dacă se spune «sîntem între ciocan şi nicovală», «guvernul anunţă lacrimi şi sînge», «calea-i tot mai abrupt㻓. Lista clişeelor-recomandări continuă pe mai multe paragrafe. 

Simei îşi trimite una din hahalere pe urmele unui judecător integru, dar „băgăreţ“, insinuînd: „Nimeni nu-i niciodată aşa, integru sută la sută, bunăoară nu e pedofil, nu şi-a asasinat bunica, n-a luat şpagă, dar o fi făcut ceva ieşit din comun. Sau, dacă-mi permiteţi expresia, îi scoatem noi din comun ce face el zi de zi“. Hahalera dă peste judecător la un restaurant chinezesc. „Splendid! (…) frecventează medii chinezeşti“, jubilează Simei, mănîncă cu beţişoare, „ca un sălbatic“. Poartă tenişi şi ciorapi verzi? „Asta-i un dandy, sau un hippiot, cum se zicea odată. Nu-i greu să ne-nchipuim că-şi mai bagă şi-n venă. Dar asta nu spunem, trebuie s-o deducă cititorul singur.“ 

Numărul zero e plin de astfel de înţelepciuni inverse, dar, vorba clişeului, spaţiul nu ne permite. Mai putem afla cum şi cînd trebuie fabricate dosarele cuiva, cum se aranjează un moment paparazzo (cu acordul celebrităţilor), ce-i cu homosexualii („N-am nimic cu poponarii, e ca şi cu negrii, n-am nimic cu ei, cu condiţia să stea la ei acasă“) şi aşa mai departe. 

Iar restul, dragi cititori, restul e Umberto Eco.

apare, la Polirom, peste cîteva zile – dacă nu cumva, ar zice Simei, a şi apărut. Trebuie să citiţi! 

Cum să devii un Nimeni

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.