Profesorul „Bine cu“

Publicat în Dilema Veche nr. 553 din 18-24 septembrie 2014
Profesorul „Bine cu“ jpeg

În fiecare an, de peste douăzeci de ani încoace, profesorul Kim face constant trei lucruri: vizitează Praga, vara, scrie un text despre Milan Kundera, toamna, şi organizează o excursie pentru profesorii străini din universitatea sa, primăvara. De tot atîta timp, primăvara, vara, toamna, iarna şi din nou primăvara e un entuziast profesor de cehă într-un campus foarte frumos din Coreea de Sud, campusul dintre munţi,Yongin, al Universităţii Hankuk.

Dimineaţa străbate în trombă cei cîţiva kilometri ai campusului, pînă la biroul său din cea mai îndepărtată clădire, cea a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine. Dacă vede pe drum vreun profesor străin, opreşte brusc, lasă jos geamul şi, salutîndu-l adeseori în limba ţării de unde provine, îl invită, zîmbind larg, în minivanul său, pentru a stăbate drumul împreună şi, eventual, dacă mai e vreme, la un mic-dejun rapidisim în cantina universităţii. Nu ar fi fost oricum singur, în maşină erau deja Miriam din Cehia, Frieder din Germania, Zubaidah din Malaezia ori Ernesta din Tanzania. E mereu foarte grăbit, dar mereu are de întrebat cîte ceva, mai ales despre obiceiurile culturale din alte ţări. Aleargă de colo-colo, încălţat sport, adidaşi sau pantofi de trekking, cu o şăpcuţă trasă pe ochi, o cravată lejer înnodată şi mereu neasortată la un costum cu un număr mai mare. Contrazice bonom orice protocol al scorţoşeniei profesorale.

În fiecare an, profesorul Lee merge vara cu familia în concediu, scrie un text de lingvistică romanică, toamna (e profesor de română), şi îşi serveşte invitaţii cu ceai verde şi prăjiturele de orez, primăvara, în biroul său. În fiecare dimineaţă, îşi parchează atent maşina în subsolul cantinei din centrul campusului, îşi netezeşte impecabilul trenci şi, cu servieta profesorală în mînă, părul pieptănat şi aliniat ca la desen tehnic, străbate la pas cele cîteva sute de metri care despart parcarea de birou. Întotdeauna pe falsa potecă de munte ascunsă de copaci, şi nu pe aleea în trepte, cimentuită, salutînd amabil, cu o vagă înclinare şi cu o voce plăcută, cîntată, în coreeană. La capitolul entuziasm, lucrurile par mai conţinute. Dacă vii în Asia cu imaginea profesorului de caligrafie din Hero-ul lui Zhang Yimou, ai toate şansele să o regăseşti astfel reformulată.

Nici profesorul Kim, nici profesorul Lee, ca de altfel toţi colegii lor de generaţie, nu au învăţat ceha, respectiva româna, în Cehia sau în România, pentru că nu aveau cum. În studenţia lor din anii ’70, Coreea de Sud nu avea legături cu Estul comunist. Profesorul Kim a învăţat-o la Chicago, prin rusă, iar profesorul Lee, împreună cu un alt coleg, la Frieburg, prin germană, cu Paul Miron. S-au întors la sfîrşitul anilor ’80 şi au înfiinţat departamente, iar după căderea comunismului au fost primii care au venit, cu studenţii lor, să cunoască de aproape ţările a căror limbă o predau. Abia foştii lor studenţi, azi profesori, au putut învăţa şi la faţa locului limba, şi ca atare, o şi vorbesc, uneori, mai bine. Dar asta nu e în chestiune, căci prima misiune a unui profesor coreean pare să fie alta.

Cum atragi un student să fie motivat să înveţe, la standarde competiţionale, o limbă precum româna sau ceha, cînd presiunea englezei, a chinezei, a japonezei, ori a spaniolei e atît de mare? Simplu, spun profesorii Kim şi Lee. Lucrezi la entuziasm, înainte să lucrezi la reguli gramaticale. Le vorbeşti mai întîi despre un pod al iubirii în Praga ori de un castel bîntuit în Transilvania, şi mai apoi despre verb. La limbi străine, şcoala românească e destul de convenţională, punem rapid regula înaintea comunicării, perfecţiunea sicofantă a accentului în faţa mesajului. Sîntem, ascuns acolo, nişte mici metronomi mi-ţi-li-vi. Mai degrabă întrerupem de zece ori ritmul comunicaţional al unui dialog, decît să lăsăm netaxat un accent.

Îţi dai seama că entuziasmul e tot ce contează şi atunci cînd vezi cum, la sfîrşitul unei mese festive cu studenţii, profesorul Lee îi strînge în jurul lui afară şi încep cu toţii să scandeze din toţi bojocii, ca neozeelandezii la rugby, următorul text: „Româniaaaa!!! Hai România! Bine, România! Bine cu, bine cu!“ Te întrebi dacă în sonorul ridicat eşti brusc hipoacuzic, ori nu cumva se uită vreun substantiv, vreun pronume, ceva. Nu, atît zic, şi e suficient. Şi o spun cu atîta bucurie! Şi să-i auzi apoi cu cît entuziasm vorbesc de realităţi locale pe care tu le vezi cu un ochi mizantrop. Se bat în identităţi „românii“ cu „cehii, cu „polonezii“, cu „maghiarii“. „Cu.“ Un vesel carpool lingvistic.

Profesorii Kim şi Lee au ieşit acum la pensie. M-aş bucura dacă, aşa cum ziceau odată, nostalgic, ar avea acum răgazul să revină şi în locurile de unde a pornit totul, la Chicago ori Freiburg, locurile tinereţii lor. La Yongin au lăsat deja o suportabilă bunătate a cuvintelor. 

Foto: B. Tănase

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești