Pieţari, corporatişti, hipsteri

Publicat în Dilema Veche nr. 584 din 23-29 aprilie 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

Recunosc, îmi place să trag cu urechea la ce se vorbeşte la mesele alăturate dintr-un restaurant, cafenea sau orice alt fel de local.  Uneori, cînd mă întîlnesc cu cineva în oraş, vin dinadins ceva mai devreme, ocup o masă şi ascult. Dacă în România n-ar părea „ciudat“ (mentalitate „provincială“) să vezi la o terasă o femeie singură care bea cafea, bere sau un pahar cu vin şi nu citeşte, nu-şi butonează telefonul, doar se bucură de momentul ei de intimitate, de anonimat printre atîţia alţi necunoscuţi, cu gîndurile aiurea, privind şi ascultînd la ce se întîmplă în jur, aş practica „sportul“ ăsta mai des. A asculta nu mi se pare un gest nepoliticos, doar unul oarecum profesional, aşa cum un bucătar gustă, de curiozitate, din mîncărurile altora sau un profesor ţine lecţii oricui, ori de cîte ori i se iveşte ocazia. 

Cele mai spumoase, absurde şi, în acelaşi timp, pline de miez conversaţii le-am surprins în birturile ieftine din Obor, pe la ora cînd „se închide piaţa“, iar muşteriii, deja abţiguiţi, sînt „de-ai casei“. Bărbaţi voinici care ridică de jos fără să clipească saci cu cartofi de 20 de kile, pensionari care flutură încă de dimineaţă o paporniţă din aceea veche, „textilă“, cu două frunze de salată, au plecat la piaţă doar ca să evadeze de acasă, să se plimbe, să bea o bere în linişte, mici comercianţi cu ochi apoşi şi roşii la faţă, de zici c-or să facă infarct în secunda doi, care combină beri cu cafele, ca să se îmbete şi să se trezească în acelaşi timp, graşi care bagă în ei cîte zece mici, beţivi anonimi ce pierd ore în şir la o masă, descîntă cîte o bere şi mai trag cîte o duşcă din sticla cu o licoare dubioasă pe care o au „la purtător“, beţivi singuri şi tăcuţi, beţivi singuri şi limbuţi care vor să intre în vorbă cu oricine, beţivi în grup, homleşi, cerşetori, găşti de cocalari gălăgioşi, nevricoşi, care se gîndesc doar cum să mai învîrtă banul, de multe ori însoţiţi de piţipoancele „din dotare“ şi, din cînd în cînd, cîte un turist străin rătăcit, un soi de Doiflori al lui Terry Pratchett, atras de mirajul acestei lumi de eroi marginali. De pe la birturile din Obor am aflat că „nu sîntem singuri în galaxie“, dar şi că „musculiţa de oţet este cel mai beţiv animal de pe Pămînt“, că „viaţa e dură, uneori, poate şi p…!“, dar şi că „viaţa în România e dulce! Nu trebe să munceşti, nu trebe să faci nimic. Se găseşte mereu cineva care să-ţi dea o bere.“ 

Îmi place să ascult şi în restaurantele cu porţii standard şi cu meniu fix, între orele 13 şi 16, deşi uneori conversaţiile sînt atît de stereotipe. Ascult şi nu pricep mare lucru din

-urile lor, memo-uri,

-uri, organigrame. Privesc cum aceşti oameni nu se pot decupla nici măcar o jumătate de oră de la job-urile lor importante, cum nu pot avea discuţii normale. Încerc să le deosebesc pe fetele de la marketing de fetele de la HR. Mi-e milă de cei care s-au ghiftuit prea tare şi şi-au permis cîte o bere, acum li se închid ochii, i-a cuprins moleşeala, nu vor mai fi eficienţi în a doua parte a programului de lucru. Pentru aceşti oameni, restaurantul nu e altceva decît o prelungire a

-ului, dar să-i prinzi într-o seară de vineri, la tradiţionala „ieşire“ unde toată lumea vrea să se ameţească cît mai repede şi să uite…

De curînd, într-una dintre primele seri calde ale acestui an, m-am nimerit pe o terasă de hipsteri. De fapt, habar n-am dacă era „de hipsteri“, pentru că mi-e neclar cine sînt la noi hipsterii, doar aşa mi-am imaginat, pentru că aveau beri care nu erau

, cum ar fi Suceava sau Nemţeana. Locul e colorat şi reconfortant.  Curînd s-a umplut de tineri între 20 şi 30 de ani care îşi parcau bicicletele la intrare şi am ascultat cele mai aiuritoare conversaţii din ultima vreme. Unele parcă erau de pe alte planete sau cel puţin nu aveau nimic pămîntean şi mi-am amintit de replica din Obor cu „nu sîntem singuri în galaxie“. La acea terasă n-am auzit cuvîntul „bani“ (pe care îl aud de cel puţin o sută de ori pe stradă, zilnic, dar şi în restaurantele cu meniu fix de care pomeneam) sau altele precum „credit“, „rată“, „shopping“, „deadline“ (deşi am auzit de mai multe ori cuvîntul „proiect“), n-am auzit pe nimeni bîrfind un amic, o colegă, cum se face de obicei „la bere“, nici clasicele discuţii vag deocheate despre sex, n-am auzit nici o înjurătură, aşa, „de control“. Copiii ăştia erau cumva puri, însă într-un sens care mi-a scăpat. Aveau filozofii despre lume şi viaţă, dar din zone de nişă, greu accesibile pentru muritorii de rînd. De pildă, o fată îi povestea unui băiat despre meditaţie, apoi despre copilul interior şi „senzaţia de cădere“. Am crezut că vrea să-l vrăjească (am mai folosit şi eu tertipuri din astea), însă curînd mi-am dat seama că nu avea nici o treabă cu el, căci a apărut un al doilea băiat care a ascultat-o pe fată la fel de fascinat ca primul. La o altă masă se discuta la un mod foarte serios despre îngeri, despre limite personale şi neputinţa de a zbura.  Interesant, nimic de zis, însă n-a trecut mult pînă să-mi dau seama de un factor comun al conversaţiilor din jur care mă neliniştea: o doză destul de mare de egocentrism, centrarea pe propriul „eu“ şi pe dezoltarea personală. Parcă asistam la o terapie de grup. Se străduiau atît de mult să empatizeze unii cu alţii, încît anulau orice formă de empatie.

Şi uite-aşa ies eu de acasă cu gîndurile mele şi mă întorc încărcată de gîndurile altora. Şi mă bucur că nevoia unei comunicări reale, faţă în faţă, la o masă, încă mai există.      

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Antony Blinken
Antony Blinken: Acum 25 de ani, poporul român a fost o sursă de inspirație pentru toată lumea
Secretatul de stat american susține că românii au fost o sursă de inspirație în urmă cu 25 de ani când a fost lansat Parteneriatul Strategic cu Statele Unite. Blinken a precizat că relația dintre cele două state este una „de neclintit”.
agnelli andrea epa efe h 55456952 jpeg
Cutremur la Juventus! Toată conducerea a demisionat. Clubul riscă să fie retrogradat din nou
Clubul italian este cercetat pentru o fraudă de 282 de milioane de euro.
Virgil Musta
Medicul Virgil Musta, trimis în judecată de DNA. El a devenit cunoscut în pandemie
DNA l-a trimis în judecată pe medicul Virgil Musta, specialist care s-a remarcat în timpul pandemiei. El este acuzat că a determinat asistentele de la Spitalul Victor Babeș din Timișoara să vândă teste Covid și să preleveze probe medicale pentru firma la care medicul este acționar.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.