Patria ca baby sitter, de 1 Decembrie

Publicat în Dilema Veche nr. 460 din 6-12 decembrie 2012
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

Pe 30 noiembrie, seara, atunci cînd i-am spus fetiţei că putem merge a doua zi la paradă, nu m-aşteptam să văd o asemenea explozie de entuziasm. Fetiţa are 7 ani şi ceva şi e amatoare de tot felul de sindrofii; totuşi, ce i-a venit cu parada?

O să răspund la asta făcînd două salturi temporale înapoi. Primul e de cinci, şase sau şapte ani: pe atunci, de un 1 Decembrie, eram pe chat cu un amic din Cluj şi l-am întrebat, ironic, cum sărbătoreşte Ziua Naţională. Omul, care nu e deloc peremist, ba chiar a terminat filozofia, mi-a răspuns foarte serios că a scos un tricolor pe balcon.

Gestul mi s-a părut la vremea respectivă ciudat. Ce naiba faci cu steagul pe balcon? l-am întrebat pe amic. N-a ştiut să-mi spună. În fine, la Cluj se întîmplă tot felul de lucruri ciudate, dintotdeauna, mi-am spus şi am lăsat-o baltă. Dar, acum, nu mi se mai pare atît de ciudat.

De ce? Poate fiindcă de atunci au mai trecut nişte ani. Ani în care comunismul, cu patriotismul lui cu de-a sila, s-a mai blurat, cum se spune. Cine n-a fost pionier înţelege mai greu ce vreau să zic: faptul că partidul, televiziunea, istoriografia oficială, corifeii cinematografiei gen Sergiu Nicolaescu ne agresau cu o versiune triumfală, dar plicticoasă, neconvingătoare şi lipsită de umor a trecutului nostru. Ăsta e al doilea salt temporal. Dacă vreţi, pentru uzul celor care n-au apucat acele vremuri, oficialii ne serveau un fel de Djuvara-cu-capul-în-jos – deoarece craniul bătrînului leu e, atîta cît mă pricep eu, cît se poate de pe umeri şi în poziţia corectă. Cea polemică.

Cu alte cuvinte, nici cînd aveam 7 ani, dar nici cînd aveam 14 sau 21, patriotismul nu era deloc cool. Era ceva bombastic şi ţărănesc, în versuri şchioape, tot numai Ceauşescu-PCR. Şi nu cred să fi fost mult mai mare decît fetiţa, atunci cînd, la un miting, pe stadion, am strigat cu clasa, minute în şir, tropăind spasmodic, de-ai naibii: „Ceauşescu-CFR!“. Tovarăşa ne-a zis să nu mai spunem la nimeni, niciodată, ce-am făcut. Era foarte supărată, aşa că după aceea, ani la rînd, ne-am sublimat în cartea de istorie, unde am împodobit domnitorii cu tot felul de apendice obscene. Mi-l aduc aminte bine pe Cuza, era cel mai dotat, în viziunea unei fete care pot jura că n-avea habar de istoriile lui Alexandru Ioan I-ul. Era, negreşit, o repetentă.

Presupun că toţi copiii măscăresc figurile ilustre din trecut, dar nu în aşa hal. Simbolurile naţionale şi politice ale altora sînt mai verosimile decît ale noastre. În Misterioasa Flacără a Reginei Loana, bătrînul Yambo, protagonistul, îşi caută memoria prin podul cu maculatură pentru puştime, produs de fascişti în anii copilăriei lui – anume, cu o oarecare nostalgie, pe care adulţii din fostul lagăr socialist n-o vor avea niciodată faţă de Pavlik Moruzov. Dacă e să mai căutăm exemple, pe lîngă existenţa dublă din cărţile de istorie, Matei Covin mai are o carieră, de erou al desenelor animate care îl prezintă în chip de mare rege maghiar, pentru folosul copiilor de aceeaşi etnie. Şi aşa mai departe.

Nu ştiu dacă v-am plictisit sau v-am nedumerit cu toate cele de mai sus, dar presupun că înţelegeţi mai bine surpriza pe care am avut-o acum cîteva zile, cînd fetiţa a sărit în sus la ideea cu parada. Am început 1 Decembrie citind, pînă pe la 4 dimineaţa, din Snow Crash a lui Neal Stephenson, despre un viitor în care lumea e împărţită în franchulates – adică francize-consulate, teritorii deţinute de reprezentanţi ai unor corporaţii sau organizaţii criminale.

A doua zi, pe la 10, fetiţa s-a înfiinţat cu tam-tam lîngă pat: „La paradă!“. Cum eu fusesem cel cu ideea perturbatoare, mi s-a părut corect să-mi las soţia să facă la grasse matinée şi s-o iau către Kiseleff.

Din cauza lui Stephenson şi-a franciulatelor lui, am ajuns cam pe cînd lucrurile se terminau. Pe la Restaurantul Doina, era un lung şir de blindate, tunuri şi alte drăcii, trase pe dreapta. Toate, năpădite de copii între 3 şi 10 ani, ca de nişte furnici. Kiseleff-ul era plin de steguleţe tricolore, pe care le manevrau cu dichis, în 99% din cazuri, aceiaşi copii. Părinţii pozau odrasle călare pe ţevi şi alte fierătanii, iar tanchiştii sau ce-or fi fost ei – fiindcă maşinăriile alea nu mai semănau deloc cu TAB-urile şi obuzierele pe care le ştiam din armată – îi ajutau şi supravegheau cu o răbdare pe care le-aş dori-o educatoarelor. Am băgat repede pe Facebook: Armata Română a avut, se pare, ordin să aibă grijă de copii şi s-a dovedit un baby sitter foarte bun. Îmi place, e hippy.

Ehei, pe vremea mea... pe vremea mea, patria era exact pe dos. Ea, patria, era la televizor, în cărţile alea tipărite ca vai de ele, în distanţa-sperietoare faţă de unităţi, instituţii, tunuri, tancuri, pe care o păstra ca o mamă frigidă, prin securiştii-păzitori (azi jandarmi), gardurile, semnele de interzis fotografiatul şi înşişi tunarii, tanchiştii, militarii care o compuneau. Ei erau înăuntru, noi – în afară. Un amic care a prins evenimentele din 1989 într-o unitate militară mi-a povestit ce bătaie de cap a avut cu revoluţionarii, care intrau peste ei în unitate şi fraternizau, lucru care pe ei, soldaţii, nu i-ar fi deranjat deloc, dacă în unitate n-ar fi avut cartuşe, rachete, bombe şi alte lucruri care explodează.

Dacă aş fi amicul celălalt, din Cluj, aş spune că pe Kiseleff, de 1 Decembrie 2012, ea, patria, s-a lăsat atinsă, pipăită cast de progeniturile ei, reduse la stadiul de microorganism.

Peste puţin, scurta epifanie naţională s-a sfîrşit, plozii au fost răzuiţi ca nişte abţibilduri de pe tunuri şi rachete, de părinţi. Apoi, au fost apucaţi de cîte-o toartă, pentru a fi duşi de-acolo, suspinînd ca Bălcescu în drum spre locul exilului. Strîngînd, însă, în celălalt pumn, cîte un steguleţ pe care învăţaseră să-l folosească.

La televizor, politicenii se tratau cu sictir festiv, studiat.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Zelenski anunță progrese "puternice" ale forțelor armate ucrainene în sudul țării
Volodimir Zelenski a transmis, în timpul discursului său de marți seară, că a revendicat marți progrese rapide și puternice ale armatei ucrainene în sud. Președintele ucrainean a anunțat că a rceuperat zeci de localități de la ruși.
elon musk foto profimedia
Elon Musk cumpără Twitter. De ce s-ar fi răzgândit
Miliardarul Elon Musk propune să continue cu oferta sa inițială pentru a prelua compania Twitter Inc, care deține rețeaua de socializare cu același nume, potrivit Reuters.
nicusor dan png
Prețul gigacaloriei în București, neschimbat în această iarnă. Nicușor Dan: „Vom păstra aceşti 350 de lei“. Ce spune edilul despre investiții
În București, costul gigacaloriei rămâne neschimbat. Cetățenii vor plăti prețul cei mai mic din România, a anunțat primarul Capitalei, Nicușor Dan. În același timp, municipalitatea a tăiat din investiţii din cauza lipsei banilor.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.