Părintele Nicolae de la Silvestru

Publicat în Dilema Veche nr. 546 din 31 iulie - 6 august 2014
Duplicitate și nuanțe jpeg

Sîmbăta trecută, am văzut absolut accidental, la Memorialul durerii pe TVR2, un film portret despre Părintele Nicolae Bordaşiu, de la Biserica Silvestru, din Bucureşti. În primul rînd, m-am bucurat să aflu că părintele este încă în viaţă şi în putere, tocmai a împlinit 90 de ani, ba chiar mai mult decît atît, arăta aproape neschimbat faţă de acum 20 de ani, cînd mi-a fost profesor de religie la Şcoala 23 „Sfîntul Silvestru“. Este un miracol cum mulţi dintre cei care au supravieţuit închisorilor comuniste au parte de o bătrîneţe lungă şi tihnită, există o lege a compensaţiei în toate. La începutul anilor ’90, cînd biserica Silvestru devenise aproape o legendă, datorită părintelui Galeriu, care era o „vedetă“, în sensul bun al termenului, iar pe noi, copiii, ne impresiona, căci arăta ca şi cum tocmai ar fi coborît dintr-o icoană, părintele Nicolae era o prezenţă constantă şi discretă, alături de el. Mulţi dintre enoriaşi ştiau că fusese deţinut politic, însă nu-i cunoşteau adevărata poveste. Aşadar, filmul mi s-a părut necesar prin încercarea de a recupera trecutul acestui om cu totul special şi de a-i aduce un omagiu. 

Povestea lui, foarte pe scurt, a fost cam aşa: în 1948, cînd tocmai terminase Seminarul Teologic şi era încă student la Farmacie, a tipărit, împreună cu alţi colegi dintr-o organizaţie creştină de tineret, din care făcea parte, un manifest care îi îndemna pe studenţi să nu participe la „activităţile specifice“ zilei comuniste de 1 Mai, care în acel an se suprapunea cu Sîmbăta Mare. Era un text aparent inofensiv, care voia să le amintească tinerilor de atunci de valorile creştine şi de Sărbătoarea Paştilor, care se apropia. Totuşi, pentru vremea respectivă, era un act de curaj şi sfidare la adresa regimului. Nicolae Bordaşiu a fost mirat cînd a aflat, ulterior, că era urmărit de Securitate şi urma să fie arestat. A hotărît să fugă şi să se ascundă. Timp de şapte ani, a fost adăpostit de rude şi de prieteni, prin satele de prin Ardeal. A trăit complet izolat, hăituit de Securitate, pînă cînd a ajuns în pragul unei depresii, fără să fie foarte conştient de faptul că ceea ce făcea se numea „rezistenţă anticomunistă“. Pînă la urmă, a fost prins şi a descoperit că fusese condamnat, în lipsă, la 20 de ani. În primele zile după arestare, a fost bătut şi constrîns prin diferite mijloace să spună numele celor care l-au ajutat să se ascundă. Însă Nicolae Bordaşiu a tăcut. „Eu nu sînt turnător.“ Tăcerea de atunci a părintelui, pe care, în interviul filmat, o „povesteşte“ cu atîta modestie şi seninătate (au fost atîţia preoţi care nu numai că „n-au tăcut“, dar care au devenit, de-a lungul timpului, nişte unelte indispensabile ale Securităţii), m-a emoţionat cel mai tare. E aproape imposibil ca cineva, în zilele noastre, să-şi imagineze cît de cumplit de greu poate fi „să taci“. Nicolae Bordaşiu a petrecut nouă ani în închisorile comuniste şi a fost eliberat „la Decret“, în 1964.  

Eram în clasa a VI-a, cînd au început să apară diferite discuţii legate de introducerea religiei în şcoli, dacă este sau nu oportună. La noi la şcoală, n-a fost nici o discuţie de acest gen, pentru cel care „preda“ religia a fost părintele Nicolae. Părinţii şi profesorii au înţeles că nu era vorba de religie în sine, ca „materie“ facultativă, ci de nişte întîlniri săptămînale ale copiilor cu un om exemplar de la care era imposibil să nu „înveţe“ ceva. Mi-amintesc că atunci cînd părintele Nicolae intra în sala de festivităţi a şcolii, aducea cu el o lumină, dincolo de faptul că era preot. Pentru el, ca să-l impresionez în mod plăcut, ci nu neapărat din credinţă (ce înţelege din credinţă un copil de 12 ani?), am învăţat pe de rost „Crezul“, care mi s-a părut cea mai complicată rugăciune care există pe lume. Şi tot pentru el, pentru Părintele nostru, „al copiilor“, în fiecare an, în Vinerea Mare, elevii de la cor petreceau ore bune în biserică, cîntînd „Prohodul“. Era, cumva, o datorie faţă de el. Ne căuta cu privirea, ne vedea acolo, înălţîndu-ne vocile noastre subţirele şi zîmbea. Cînd mă întorceam seara tîrziu acasă, taică-miu îmi spunea, oarecum în glumă: „Hai că ţi-ai spălat păcatele pentru un an întreg!“ Dar eu nu vedeam lucrurile aşa.  

De atunci nu m-am mai apropiat niciodată atît de mult de preoţi sau de Biserică. N-am mai simţit nevoia. Poate şi din cauza faptului că fac parte dintre cei care văd credinţa ca pe o poveste personală, şi nu ca pe o manifestare de grup. Dar cu siguranţă şi pentru că n-am mai întîlnit un preot, un om ca părintele Nicolae.   

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.