Oamenii din cealaltă capitală

Publicat în Dilema Veche nr. 587 din 14-20 mai 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

Nu ştiu cum s-au potrivit lucrurile, într-un mod fericit, aş zice (Festivalul

şi altele), încît, în ultimii ani, am tot ajuns la Alba Iulia. Un oraş pe care nu-l cunoşteam deloc înainte, de care nu mă lega nimic în afară de informaţii „de manual“, oraşul Unirii – a lui Mihai Viteazul – apoi al anului 1918, al lui Horea, Cloşca şi Crişan, un oraş cu o cetate pe care o vizitasem pentru prima oară în 1998 şi găsisem aici ziduri în ruină, bălării şi o unitate militară, doar nişte rămăşiţe abandonate ale altor timpuri. Despre modul spectaculos în care a „evoluat“ Cetatea Alba Carolina probabil că ştiţi, aşa cum ştiţi şi despre cum s-au cheltuit inteligent nişte fonduri europene. Cetatea e acum impecabilă şi, pentru că am urmărit parţial întregul ei proces de restaurare, mi-a devenit şi extrem de familiară şi într-un fel dragă, ca şi cum i-aş aparţine. Cunoscînd locurile, am ajuns să observ şi să apreciez detalii care, probabil, pentru un nou venit n-ar însemna nimic.  Statui noi şi aproape „interactive“ în Cetate, pentru că toată lumea se pozează cu ele, iar noaptea, cînd totul e pustiu, populează într-un mod decent aleile. O piramidă din sticlă (ca la Luvru?) care marchează vestigiile şi pe care unii localnici o „confundă“ cu o staţie de metrou. Mai multe terase adăpostite în căruţe artizanale. Şanţurile restaurate – un imens teren de joacă pentru copii, rolleri, biciclişti. Schimbarea zilnică a gărzii „imperiale“ căreia am ajuns să-i cunosc traseul, ritmul, mişcările, inedită pentru cei care vin aici pentru prima oară, reconfortantă pentru localnici, pentru că face parte din inima Cetăţii care bate, împarte timpul zilei în două. Nici o schimbare în repertoriul de seară al cîntăreţului de la Hotel „Cetate“, al cărui unic hit te poartă cu gîndul la litoralul anilor ’80 – „Ce seară minunată!“. Speranţa că în curînd Palatul Principilor va aparţine şi el acestui „traseu“, după ce va fi renovat. Un ochean prin care nu vezi nici aproape, nici departe. Trei în unu, trei cetăţi suprapuse una peste alta, ca un tort festiv, un castru roman, o cetate medievală, una austro-ungară. Fascinaţia ideii că dacă ai săpa undeva, oriunde, e imposibil să nu găseşti ceva – un zid, cioburi de ceramică, o cadă de baie, monede… cum o fii să locuieşti într-un oraş unde s-a trăit atît de mult „dedesubt“ şi în atîtea straturi? Vrei să bei o bere în relaxanta grădină a terasei de la Poarta 1, cu flori, copaci şi hamacuri, pe care o ştii de anul trecut şi ţi se spune că deocamdată „nu se mai poate“, terasa e închisă, cei de la muzeu au găsit „ceva vestigii“ şi sapă. Şi nici măcar nu poţi să te superi, aşa cum te-ai supăra dacă în locul unei terase din Bucureşti ar apărea peste noapte o parcare… te îndepărtezi cu un soi de respect, laşi vestigiile să fie scoase la lumină în linişte. 

Însă dincolo de spaţiul propriu-zis, oamenii din Alba Iulia, acei albaiulieni pe care îi priveam ca pe nişte „străini“ din mijlocul ţării, la început, neîndrăznind să-i compar nici cu clujenii copilăriei mele, cu vocea lor cîntată şi cu o tărăgăneală dulce a vieţii, nici cu moţii din Apuseni, au ajuns şi ei să-mi fie dragi. Îşi (re)descoperă Cetatea în fiecare zi, cu aceeaşi bucurie pe care o are orice vizitator. O traversează dimineaţa în drum spre serviciu. O străbat cu bicicletele. O folosesc pe post de decor pentru fotografii de nunţi, dar şi pentru idile adolescentine pe care le surprinzi pe băncile retrase, la căderea întunericului. Oamenii „învaţă“ să-şi bea cafelele, sucurile, berile, „la stradă“, în Cetate, şi să urmărească alţi oameni, turiştii, care vin şi pleacă. Cum ar fi englezii „seniori“ care s-au vărsat dintr-un autocar, într-o zi de miercuri. Toţi acei domni şi doamne de peste 70 de ani, însă într-o formă fizică de invidiat, cu pălării cochete şi cu ochelari de soare, care au cotropit o terasă, şi-au luat cafele şi

-uri, şi-au făcut unii altora complimente şi, împreună, au admirat Cetatea. Toată această „normalitate“ a plimbării prin lume, a excursiilor în străinătate într-un grup organizat, cu care românii, mai ales cei de vîrsta a treia, din păcate, nu sînt obişnuiţi. 

„Încă nu ne vine să credem că avem un astfel de loc“, mi-a spus o doamnă trecută de 40 de ani din Alba Iulia. Mi-amintesc vag de prima mea „excursie“ din 1998, cînd am urcat pe un deal, am văzut nişte ziduri în paragină şi am băut o bere locală, ieftină, la un chioşc din tablă. În timpul săptămînii, dacă nu e nici un festival, puţin după 11 seara, Cetatea e pustie. Ai senzaţia că te plimbi printr-un decor de film, abandonat de puţină vreme de către echipa de filmare. La o terasă, un grup de tineri albaiulieni a întîrziat la o bere. Vorbesc despre facultăţile la care au fost – în Cluj sau Bucureşti –, apoi unul dintre ei explică de ce s-a întors acasă, în Alba Iulia. Probabil că şi eu m-aş întoarce dacă aş avea la ce. Şi ei au. Apoi schimbă subiectul, pomenesc de Tîrgul de Carte care va începe peste cîteva zile şi că vor veni Mircea Cărtărescu şi Radu Paraschivescu. Un băiat le povesteşte celorlalţi despre

şi despre cît de mult i-a plăcut cartea. Apoi spune că va merge la tîrg, ca să-i ceară lui Radu Paraschivescu un autograf. Sînt copii citiţi care au habar despre ce se întîmplă în lumea culturală de la noi. Conversaţia lor m-a bucurat. Alba Iulia nu s-a schimbat doar la exterior, Cetatea nu e doar o fantoşă care atrage turişti străini. Treptat, se schimbă şi interiorul, mentalităţile. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Ivana Knoll FOTO Instagram png
Moment hilar în Qatar, cu doi bărbați care scot rapid telefoanele pentru a o poza pe Miss Croația | FOTO VIDEO
Una dintre cele mai provocatoare fane de la Mondialul din Qatar a fost Ivana Knoll, fotomodelul care a fost Miss Croația reușind să întoarcă privirile a mii de suporteri.
femeie inele de aur mana bijuterii shutterstock 1966151602 jpg
Zodiile care nu trebuie să poarte aur sub nicio formă. Cum alungi ghinionul adus de bijuterii
Deși este unul dintre cele mai iubite metale prețioase, poartă ghinion. Un astrolog celebru spune de ce nu e bine să purtăm aur. Totodată, există și un ritual simplu prin care se alungă spiritele rele.
cum poti avea succes la interviul de angajare jpeg
Noua strategie folosită de angajați pentru a obține măriri de salariu
Tot mai mulți angajați se arată interesați de posturi pe care nu au nicio intenție să le accepte doar ca să își forțeze șefii de la actualul loc de muncă să le ofere o mărire de salariu, arată Business Insider.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.