Note despre vorbe şi timp

Publicat în Dilema Veche nr. 514 din 19-23 decembrie 2013
Duplicitate și nuanțe jpeg

Trăind într-o lume destul de mică şi de indoor, de filme şi de cărţi, care de multe ori se rezumă la cîteva persoane apropiate şi la propriile gînduri, de multe ori nu-ţi mai dai seama cît de tare te-ai rupt de lumea cea mare, cea „adevărată“. Iar cînd, întîmplător, dai piept cu ea, îţi dai seama cît de tare te oboseşti, cît de puţin îi aparţii, aşa că e mai înţelept să te retragi. Ajungi să ocoleşti oameni simpatici şi interesanţi în felul lor, doar pentru că ţi-ai dat seama că nu aveţi nimic de împărţit, iar conversaţia este una de uzură. E o pierdere de vreme, o flecăreală.

Aveam, la un moment dat, un prieten „prin alianţă“, iar ăştia sînt cei mai greu de suportat, pentru că nu ţi-i asumi, iar dacă te calcă pe nervi, nu poţi da vina pe tine, că sînt prietenii tăi, cu bune şi cu rele. Cel despre care scriu era prietenul prietenului meu, iar cei doi aveau în comun doar un oraş natal, din Moldova. Aparent, tipului nu puteai să-i reproşezi nimic – citit, „cu facultate“ (Dreptul, dar n-are asta nici o importanţă!), avea habar şi despre Hegel, şi despre istoria artei, ştia şi scorurile la ultimele meciuri de fotbal, dezgheţat fiind, vorbea şi despre fete sau amoruri, pentru că chestiile astea mai picante dezmorţesc masa, ştia şi bancuri, adică, teoretic, aveai ce conversa cu el. Cu toate astea, după două ore de stat la bere, total stors de energie, îţi dădeai seama că n-ai reţinut nici măcar o idee din ce s-a vorbit, că nu te-ai ales cu nimic. Partea proastă era că, pe atunci, el nu avea nici o parteneră şi ne întîlneam în trei, iar el îşi planifica din timp aceste întîlniri, de obicei la noi acasă – adică nici să nu poţi să te ridici, să te scuzi şi să pleci. Nici un căscat discret sau mai zgomotos din partea mea nu-i atrăgea atenţia prietenului nostru că ar fi timpul să plece. El continua să vorbească, să-şi toarne în pahar, să-şi aprindă ţigări şi dă-i cu politica, cu societatea, cu filozofia. Cînd spuneam „Să-ţi chem un taxi?“, el răspundea „Sau mai bine să merg să mai iau cîte o bere?“ Şi aşa treceau orele, adormeam cu el de gît şi abia spre dimineaţă, cu ochii lui verzi foarte tulburi, dar păstrînd aparenţele unui om perfect treaz, se uita la ceas şi zicea: „Eh, d-aia îmi place de voi! Cu voi nu-mi dau seama cum trece timpul!“ De fapt, în ultimele ore, eu nu mai spusesem decît „da“, „aşa e“ şi „ai dreptate“, şi el vorbise de unul singur, ca un soi de pitch de proiect, în care singurul lui proiect de viaţă, de lume, era el însuşi. Şi mă enervam cînd ştiam că pentru mine nu e important să treacă timpul, însă unii oameni, oricît ar fi ei de culţi şi de inteligenţi – pentru că tipul ăsta categoric nu era un dobitoc –, gîndesc cît se poate de schematic şi de egoist – acum muncesc, acum dorm, acum găsesc nişte fraieri în faţa cărora „trăiesc“, mă desfăşor şi cu care timpul trece repede. E dureros să-ţi doreşti să-ţi treacă timpul pentru că nu ai altceva mai bun de făcut cu el. Şi din cauza asta, mi-era cumva milă de amicul nostru şi acceptam întîlnirile, mai ales că nu erau intruzive, se întîmplau cam o dată pe lună.

Ei bine, am încercat şi variante. Prietenul meu s-a întîlnit de cîteva ori cu prietenul lui, doar ei doi, în oraş. Prietenul meu se întorcea acasă după vreo trei-patru ore, obosit ca de la sapă, incoerent, distrus. Dormea trei zile ca să-şi revină. Abia atunci mi-am dat seama de şmecheria lui – în toate întîlnirile noastre în trei, el îl şunta. Mi-l pasa mie, implicit, ca să-l ascult, iar ascultarea este cea mai grea meserie, în vreme ce el intervenea laconic la răstimpuri, fuma, se gîndea la ale lui, era cu mintea în altă parte, total relaxat. O vreme, am tot refuzat întîlnirile, găsind tot soiul de motive, pînă cînd ne-am pomenit cu el la uşă. „Mi-era în drum, am luat nişte vin ca să-l bem împreună!“ A plecat a doua zi la 5 dimineaţa. Faptul că mereu insista să facă cinste m-a pus pe gînduri din nou. În definitiv, el îşi plătea compania de conversaţie. Eram, în toată mizanscena lui de „trecere a timpului“, o figuraţie plătită.

Ştiţi cum am scăpat de el, în sfîrşit? Ei bine, s-a însurat. A găsit, în cele din urmă, pe cineva care să-l asculte pe gratis toată viaţă. Întîmplător sau nu, după nuntă n-a mai dat nici un semn. Probabil că deja noi nu mai corespundeam noului tipar de trecere sau de petrecere a timpului.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Marina Ovsianikova
Jurnalista Marina Ovsiannikova a evadat din arestul la domiciliu. A fost dată în urmărire de ruși
Jurnalista rusă Marina Ovsiannikova a fost dată în urmărire după ce a evadat din arestul la domiciliu împreună cu fata sa de 11 ani. Aceasta a devenit cunoscută pentru critica adusă în direct la TV față de războiul din Ucraina.
Mangia jpg
Devis Mangia, făcut „bulangiu“ de Pițurcă: Relatare șocantă, la o emisiune TV
Antrenorul italian e acum în mijlocul unui scandal de proporții, după ce a tot jucat cu focul, în ultimii ani.
Mutu
Chindia Târgoviște - Rapid București 2-1. Giuleștenii bifează al doilea eșec în ultimele 3 etape
Debut cu succes pentru Toni Petrea pe banca Chindiei Târgoviște. Rapid a pierdut 3 puncte importante în lupta la titlu și s-a distanțat față de liderul Superligii, Farul Constanța.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia